Momente… Momente în care ești înconjurat de oameni și zâmbești. Apoi, într-o singură clipă, se schimbă totul. Rămâi singur cu gândurile tale și poți ajunge să te simți ca într-un coșmar.
În aceste din urmă momente nu e greu să vezi că pământul se desparte în două, iar tu, fără nicio putere, fără nici măcar un colac de salvare, cazi înghițit de prăpastia adâncă…
Ce faci atunci? Ce te mai scapă de întuneric și de durerea inevitabil născută? Probabil că … nimic.
Simți cum trăirea ta devine ceva ce nu credeai că poate deveni.
Și atunci tot ce era plin de lumină, de viață și de bucurie se întunecă brusc și se pierde într-un coșmar.
Din păcate, în viață ne putem întâlni adesea cu astfel de momente. Așa cred eu și nu sunt singura. Ele ne pot ”înghiți” cu totul, în cel mai fericit caz doar pe moment, dar fără nicio scăpare…
E o durere pe care nimeni nu ți-o poate alina și care naște lacrimi de lavă.
Te arde sufletul și carnea pe tine. Fără îndoială, toți suntem oameni și toți avem suferințe, mai mari sau mai mici, nimeni nu poate fugi de ele, chiar dacă ne afectează în mod total diferit.
…Uneori te întrebi cum era viața ta cu o oră în urmă, cu o zi în urmă, cu un an în urmă. Apoi ajungi să simți că, în ”prezentul continuu”, nu mai ai aproape nimic din ce aveai, chiar dacă asta e adevărat sau nu.
Și e o tristețe imensă să simți că viața ta se duce de râpă și că singurul umăr care îți alina suferința te părăsește. și el, într-un neant de durere și singurătate. Poate e prea mult, veți spune, poate e exagerat, dar așa se întâmplă atunci.
Așa simți atunci.
E greu să fii singur, dar cel mai mai greu este să te simți singur.
Viața nu poate fi niciodată doar roz.
Adesea unele întâmplări din viață se pot simți ca niște cuțite înfipte în suflet și răsucite acolo. Am mai spus și am mai scris: poate fi cumva exagerat, mai ales privit din afară, dar noi nu ne trăim viața din afară, noi simțim totul, întotdeauna, numai din interior.
Iar interiorul nostru, așa cum poate fi luminos fără motiv, poate fi și tenebros fără motiv. Dar nu este niciodată total lipsit de motiv.
Momente…
Momente în care sufletul îți plânge, îți urlă de durere, iar ochii și gura parcă nu mai au aceeași putere de a-i da viață din nou.
Nu vă întrebați dacă astfel de trăiri sunt justificate sau nu! Întrebați-vă cum ar putea fi ajutat cel sau cea care a ajuns acolo, pentru că trăirea lui (a ei) este reală, trăirea deja există, se manifestă, cu sau fără un motiv recunoscut de voi!
Un coșmar ar trebui să fie trecător, dar ce faci atunci când ”simți” că pare să nu vrea să te lase, orice ar fi?
Poate vom afla asta împreună… (finalul articolului)
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA a împlinit 19 ani pe 14 noiembrie 2022. Ea s-a născut, așadar, în anul 2003, la Comănești și a făcut școala în orașul Dărmănești, ambele localități fiind situate în județul Bacău Astăzi, după 2 ani de activitate în mai multe ziare și publicații on-line din România, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în numeroase limbi străine de largă circulație, precum engleza, franceza, italiana, spaniola ș.a.
Ceea ce frapează între multe altele la tânăra eseistă e faptul, poate neașteptat pentru mulți dintre numeroșii ei cititori, că Georgelia Stoica este sportiv de înaltă performanță, un autentic profesionist și o campioană la modul propriu, chiar în cadrul disciplinei sportive care aduce, de ani buni, cele mai mari și constante succese ale României pe plan mondial: canotajul. Adică sportul acela în care, știm cu toții, România o are pe cea mai valoroasă performeră a tuturor timpurilor, inegalabila Elisabeta Lipa, cea care acum, în modul cel mai profesionist și mai plin de Aur, conduce federația Română de Canotaj. Revenind la autoarea eseului de mai sus, Georgelia Stoica, ea concurează cel mai adesea cu tricolorul pe piept, în cadrul loturilor naționale ale României, inițial la junioare, apoi, firesc, la tineret. Astfel, tânăra scriitoare a devenit campioană europeană la canotaj dublu rame (j) la Munchen, Germania, în septembrie 2021, împreună cu valoroasa sa colegă Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă (2020) fusese vicecampioană continentală la Belgrad, pe celebra pistă de ape Ada Ciganlija, în barca de patru rame a României. În anul 2021 o altă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia a fost finalistă a Campionatului Mondial de juniori, tot la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipe ale lumii, iar asta tocmai la Tokyo, adică nicăieri altundeva decât pe pista olimpică ce avea să găzduiască, la scurt timp după aceea, probele de canotaj ale Jocurilor Olimpice Tokyo 2020, desfășurate însă în 2021 din cauza pandemiei! În aceeași competiție a întregii Planete, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a realizat al 3-lea timp ca valoare al Campionatului Mondial. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele merite și realizări ale Omului Georgelia Stoica. În martie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, ea a debutat în presă la doar 17 ani, ca editorialist, redactor de știri și autor de articole din toate zonele eseisticii. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica a scris și scrie în continuare, cu incredibilă pasiune și ușurință, materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele marca ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită sau on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu omul de litere și scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. Georgelia ne arată cu fiecare zi tot mai multă acuratețe și maturitate, alături de un talent aparte, pășind pe căile sincerității totale și ale sensibilității feminine, pe șocante, imprevizibile și spectaculoase drumuri de introspecție și analiză a spiritului și a psihicului uman, drumuri pe care foarte puțini autori și mai ales foarte puține femei au curajul să pășească.
