Acum ceva timp am găsit un citat care spunea: “Scriitori nu plâng, ei sângerează pe hârtie”.
Instantaneu m-am întrebat ”de ce”? Aproape la fel de repede, cred eu, am înțeles despre ce e vorba. Un suflet, rănit adesea, poate chiar mereu, va încerca să își exprime durerea, dar nu oricum.
Probabil că din acest motiv citim cărți și poezii în care se scrie mult despre iubire, despre suflete distruse, despre iubiri neterminate și sentimente înecate în mii de lacrimi.
Iar asta pentru că atunci când un suflet este rănit el se sparge în mii de cioburi.
Cioburi prin a căror paradoxală strălucire ies la lumină sentimentele și trăirile rămase fără “templul lor primordial”, ființa umană. Dar, totuși, ies la lumină. Se manifestă. Există. În asta rezidă magia și binecuvântarea scrisului.
Mergând mai departe prin labirintul gândirii, ne punem întrebarea inevitabilă: Dar cum e cu acele persoane care nu folosesc aceste modalități pentru a se deschide? Ce vor face ele?
Nu e un secret că avem cu toții, adesea, momente când sufletul nostru se simte răvășit, îndurerat, aproape distrus. Din păcate, cei mai mulți dintre noi nu vrem sau, mai grav, nici măcar nu putem să exprimăm această suferință. Ne ținem sentimentele ascunse, ne păstrăm durerile și chiar gândurile, părerile, încastrate în propria conștiință, fără a le da viață, fără a le lăsa se manifeste în niciun fel. Și continuăm așa până când simțim că ne sufocăm. Că ne pierdem tot aerul.
Dar în toate acestea intră, până la urmă, “roata vieții”. Și vine acea magnifică lege a compensației, de care, de cele mai multe ori, poate nu suntem conștienți.
Ce înseamnă asta? Sunt oameni care scriu și cântă, care pictează și sculptează, care își exprimă – totalmente vizibil, sub forma artei – durerea, bucuria, teama, speranța, încrederea sau dezamăgirea, uitarea sau regăsirea, iubirea sau chiar puținii stropi de fericire.
Ei bine, prin munca și creația lor, ei, artiștii, ne oferă o insolită și salvatoare terapie, chiar nouă, celor introvertiți, poate timizi, poate ascunși în propriile spaime, poate ferecați în eternele neîncrederi personale. Celor care AU sau AM ales să ne ascundem de tot. Am ales sau poate nici măcar nu am avut de ales.
Dar Dumnezeu a lăsat arta și scrisul pentru că, prin ele, putem ajunge să ne vindecăm toții, doar citind, doar privind sau admirând un tablou, ori doar ascultând o piesă muzicală cu sonorități divine, pe care le aud toți sau le percepem doar noi. Și e arhisuficient. Ne vindecăm, așadar, trecând prin durerile și emoțiile celorlalți, ne ajutăm pe noi înșine prin atingerea miraculoasă a cuvintelor, a sunetelor și imaginilor, ne ajutăm ca sufletele și conștiința să ni se vindece deopotrivă.
Cu alte cuvinte: ”Mă vindec prin emoțiile tale”. Sau poate chiar m-am vindecat deja. Și nu este asta tot o binecuvântare?
Probabil că de aici vine și citatul: “Am văzut oameni cu sufletul în mii de cioburi, oameni care totuși îi vindecau pe alții!”.
Viața e străbătută de la un cap la celălalt de un simplu fir de ață care ne leagă pe toți, ne leagă indestructibil unii de alții, fie că vrem sau nu, fie că înțelegem sau nu, fie că ne place sau nu.
Iar așa cum viața ta este legată de a altcuiva, tot astfel și viața mea este legată de a ta, cel ce poate citești chiar acum.
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA are 18 ani și jumătate, s-a născut pe 14 noiembrie 2003 la Comănești și a făcut școala în Dărmănești, județul Bacău .După aproape 2 ani de publicistică, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în mai multe limbi străine de largă circulație, cum ar fi engleza, franceza, italiana sau spaniola. Georgelia Stoica a devenit campioană europeană la canotaj dublu rame (j), titlu cucerit la Munchen, Germania în septembrie 2021, împreună cu colega sa Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă fusese vicecampioană continentală, la Belgrad, într-o altă barcă a României, aceea de patru rame. Revenind la 2021, o nouă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia Stoica a devenit Finalistă a Campionatului Mondial (j) la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipaje ale lumii. În aceeași competiție, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a REALIZAT AL 3-lea TIMP general AL CAMPIONATULUI MONDIAL 2021! În același timp, autoarea rândurilor de mai sus este multiplă campioană și medaliată a României, atât la probele pe apă ale canotajului, cât și la foarte dificilele probe indoor, de ergometru. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele ei merite și realizări. În aprilie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, Georgelia Stoica a debutat în presă ca editorialist, redactor de știri și autor de eseuri – fără să abuzeze deloc de zona sportului, pe care ar avea motive să o abordeze ca specialist și profesionist. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica scrie cu pasiune și ușurință materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele semnate ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită și on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu Omul de litere și Scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica, în acest moment și CAMPIOANĂ EUROPEANĂ la canotaj. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. GEORGELIA STOICA ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent cu totul aparte, pășind pe căi elegante, imprevizibile și spectaculoase de introspecție și analiză a spirituluiși psihicului uman.
