Ți-a fost frică vreodată de oameni sau de ce bănuiești că ar putea avea ei în suflet?
Am întâlnit adesea persoane cu un chip foarte dur și cu o privire aproape imposibil de descifrat, dar cu un suflet de înger. Tot astfel, am întâlnit oameni cu chipuri calde dar cu suflete de gheață, care păreau a fi învelite și ascunse într-o sinistră pânză negră! Chiar și așa, am avut câte ceva de învățat de la fiecare din aceste ”categorii”.
Unul dintre acele elemente intangibile, dar de covârșitoare importanță, care fac diferența între oameni, este sufletul. După cum este unanim acceptat, toți ne naștem cu un suflet curat și frumos, dar foarte de timpuriu, încă din primii ani de viață și apoi, mai departe, până la moarte, trebuie să avem mare grijă de el, de tot ceea ce adunăm acolo și, deopotrivă, de ceea ce oferim ființelor din jur.
E foarte limpede că, foarte adesea, nu avem în suflet nici pe departe doar bucurie. El, sufletul, ne poate fi încărcat cu durere, cu regrete, cu furie și dezamăgire… Dar oare așa vrem să îl lăsăm? Așa e bine?
Nu, nu, eu cred ca nu!
Ar fi un mare păcat, ar fi cumva și nemilos față de noi înșine să ne lăsăm sufletele încărcate. Ar fi ca și cum ne-am condamna singuri la întuneric și la durere, când noi căutăm, de fapt, doar lumină și iubire.
Nimeni nu spune că viața e ușoară sau că vom găsi mereu în jurul nostru – ca și în interiorul nostru – numai liniștea și iubirea atât de îndelung căutate. Dar tot la fel de adevărat este că nimeni nu ne poate cere să ne condamnăm la întuneric!
Trăim divers. Trăim zile pline de culori și bucurie, dar și zile încărcate de ceață și de negură. Ceea ce le aseamănă este faptul că în ambele ”categorii” de zile și momente de viață pășim tot noi, cu același suflet și cu aceeași privire senină sau tristă. Doar noi putem risipi ceața și da culoare clipelor, dar pentru asta avem nevoie de curaj, de mult curaj.
Curaj pentru ce?, veți întreba. Cum pentru ce?! Pentru cele mai elementare și totodată cele mai complicate demersuri din lume: pentru a fi, dacă nu fericiți, măcar bucuroși, pentru a zâmbi, pentru a dărui celor din jur căldură, armonie și – dacă se poate – chiar iubire.
Sunt zile când ne e bine și totuși ne întristăm pentru că începem să vrem mai mult, mereu mai mult, uitând că, până nu de mult, chiar și acel aparent puțin ”bine” pe care îl avem ”astăzi” era doar un vis, o dorință fierbinte, iar noi ne rugam cu lacrimi în ochi pentru ceea ce tocmai am ajuns să avem, fără a ști să prețuim …
Problema e că nu avem suficientă răbdare și nici îndeajuns de multă credință în ceea ce ne va oferi viitorul. Tot așa cum ne frică întotdeauna, sau aproape întotdeauna, de ceea ce ne va oferi o persoană dragă. Sau poate tocmai de ceea ce nu ne va oferi…
Revenind la ce notam mai sus, o concluzie, măcar una, e inevitabilă: pornim cu toții din același punct, de la naștere, cu același suflet curat și frumos, pentru ca finalmente să ajungem, fără excepție, la același final, inevitabil și nenegociabil, pe care îl putem numi ”sfârșitul drumului”. Singurul care ne diferențiază este drumul până acolo. Parcursul.
Probabil că, în esență, sufletele ajung să fie reci și dure din cauza lipsei de iubire, de comunicare, de atenție sau de blândețe. Da, de blândețe. Înseamnă foarte mult.
De aceea – și din multe alte motive – nu putem acuza pe nimeni, niciodată, când întâlnim suflete aspre și împietrite.
Soluția? Nu există soluții. Încercați doar să înțelegeți că orice suflet poate fi oricum. Dialogul sufletelor poate însă avea loc oricum, oricând și oricât de mult, cu sau fără interferențe de ordin social, profesional, material sau personal.
Probabil că nu ar trebui să ne fie frică niciodată de oameni sau de ceea ce bănuim că ar putea avea ei în suflet. E una din trăsăturile fundamentale ale acelui parcurs care, doar el, ne deosebește.
E misterul și frumusețea drumului…
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA a împlinit 19 ani pe 14 noiembrie 2022. Ea s-a născut, așadar, în anul 2003, la Comănești și a făcut școala în orașul Dărmănești, ambele localități fiind situate în județul Bacău Astăzi, după 2 ani de activitate în mai multe ziare și publicații on-line din România, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în numeroase limbi străine de largă circulație, precum engleza, franceza, italiana, spaniola ș.a.
Ceea ce frapează între multe altele la tânăra eseistă e faptul, poate neașteptat pentru mulți dintre numeroșii ei cititori, că Georgelia Stoica este sportiv de înaltă performanță, un autentic profesionist și o campioană la modul propriu, chiar în cadrul disciplinei sportive care aduce, de ani buni, cele mai mari și constante succese ale României pe plan mondial: canotajul. Adică sportul acela în care, știm cu toții, România o are pe cea mai valoroasă performeră a tuturor timpurilor, inegalabila Elisabeta Lipa, cea care acum, în modul cel mai profesionist și mai plin de Aur, conduce federația Română de Canotaj. Revenind la autoarea eseului de mai sus, Georgelia Stoica, ea concurează cel mai adesea cu tricolorul pe piept, în cadrul loturilor naționale ale României, inițial la junioare, apoi, firesc, la tineret. Astfel, tânăra scriitoare a devenit campioană europeană la canotaj dublu rame (j) la Munchen, Germania, în septembrie 2021, împreună cu valoroasa sa colegă Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă (2020) fusese vicecampioană continentală la Belgrad, pe celebra pistă de ape Ada Ciganlija, în barca de patru rame a României. În anul 2021 o altă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia a fost finalistă a Campionatului Mondial de juniori, tot la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipe ale lumii, iar asta tocmai la Tokyo, adică nicăieri altundeva decât pe pista olimpică ce avea să găzduiască, la scurt timp după aceea, probele de canotaj ale Jocurilor Olimpice Tokyo 2020, desfășurate însă în 2021 din cauza pandemiei! În aceeași competiție a întregii Planete, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a realizat al 3-lea timp ca valoare al Campionatului Mondial. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele merite și realizări ale Omului Georgelia Stoica. În martie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, ea a debutat în presă la doar 17 ani, ca editorialist, redactor de știri și autor de articole din toate zonele eseisticii. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica a scris și scrie în continuare, cu incredibilă pasiune și ușurință, materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele marca ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită sau on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu omul de litere și scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. Georgelia ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent aparte, pășind pe căile sincerității totale și ale sensibilității feminine, pe șocante, imprevizibile și spectaculoase drumuri de introspecție și analiză a spiritului și a psihicului uman, drumuri pe care foarte puțini autori și mai ales foarte puține femei au curajul să pășească!
