Niciodată nu am căzut în halul ăsta la fotbal. Ne-am prăbușit, ne-am topit și ne-am evaporat, pur și simplu.
Nu mai existăm.
Literalmente nu mai existăm în fotbalul mondial, acolo unde în anii 90, cu celebra ”națională” a lui Hagi, Gică Popescu, Ionuț Lupescu și ceilalți ajungeam, oarecum lejer, în primele 5-6 echipe ale Lumii, ratând (atenție!) calificarea în semifinalele Campionatului Mondial doar după prelungirile, jucate pe muchie de cuțit, ale unui meci antologic din 1994.
Prin urmare, pe noul stadion Giulești: 0-3 în fața reprezentativei din Muntenegru (după 0-2 în meciul-tur), o țară cât se poate de merituoasă, pe care o respectăm și o admirăm, o țară cu circa 600 de mii de locuitori, cam cât au împreună sectoarele 3 și 4 din București. Excepțional!
A fost aceasta a treia rușinoasă înfrângere, în primele patru jocuri ale ”tricolorilor”, din această ediție a Diviziei C (!) din Liga Națiunilor.
Culmea este că toate cele 3 goluri au fost reușite de un obscur atacant trecut de 30 de ani, Stefan Mugosa (în FOTO mai jos, cu mâna ridicată, ca semn al halucinantului triumf muntenegran din noul Giulești), legitimat la ”celebra” grupare Incheon, de care sigur nu ați auzit, o echipă de mijlocul clasamentului din Coreea de Sud! Mugosa a reușit hat-trick-ul în minutul 63, când l-a învins pe Florin Niță cu un șut de la marginea careului, după ce marcase primele goluri cu două lovituri ”necruțătoare” de cap, ca la un meci din curtea școlii, în minutele 42 și 56.
”8 ani fără nicio realizare… Demisia ți-o așteptăm cu ardoare!”, a fost mesajul afișat de suporteri pentru șeful FRF
Imediat după golul trei, o parte a suporterilor echipei naționale a început să strige ”demisia”, la adresa, foarte probabil, a selecționerului Edi Iordănescu – aflat foarte aproape de a-și compromite cariera, precum și a conducerii Federației Române de Fotbal, care de 8 ani a dus fotbalul românesc în cea mai adâncă beznă a eșecurilor în serie.
Fanii au și înjurat Federația iar apoi i-au scandat numele lui Gică Hagi, cel care a fost ofertat de Răzvan Burleanu să preia echipa națională în decembrie, însă a refuzat postul de selecționer și a rămas la Farul, echipă pe care a dfus-o în play-off, pe locul 5 în Liga I.
În prima parte a meciului dezastruos din Giușeti, suporterii din grupul ”Uniți sub Tricolor” au afișat și un banner prin care i-au cerut demisia șefului federal.
A fost, așadar, o nouă înfrângere catastrofală pentru ”tricolori”, a treia din Grupa 3B a Ligii Națiunilor (adică din … eșalonul valoric al III-a al Ligii), iar șansele României de a ocupa un loc fruntaș au devenit practic inexistente.
Bosnia s-a impus în celălalt meci, 3-2 în fața Finlandei, și conduce grupa cu opt puncte. Muntenegru o urmează, cu 7 puncte, Finlanda e pe trei, cu patru puncte, iar România, DESIGUR, NU POATE FI DECÂT ULTIMA, cu doar trei puncte și scoasă din orice calcule ale câștigării grupei, așa cum se lăudau că ar fi posibil, până mai deunăzi, alde Răzvan Burleanu (președinte din 2014 al FR Fotbal), Mihai Stoichiță (unul dintre numeroșii săi valeți de la aceeași FRF) sau chiar antrenorul de coșmar Edy Iordănescu, un băiat simpatic – altfel – la o șuetă în tribune sau la o ”tablă” în parc, dar în vremea din urmă perfect paralel cu antrenoratul șicu manageriatul unei echipe naționale.
Din păcate, de președinția lui Răzvan Burleanu se leagă, din 2014 încoace, numai rateuri și eșecuri răsunătoare, începând cu acel teribil 0-1 cu Albania, din 2016, prima înfrângere din istorie, într-un meci oficial, cu foarte modesta națională de la Tirana.
Apoi au urmat, fără excepție cum notam mai sus, DOAR RATEURI ale tuturor încercărilor de calificare în lumea bună a fotbalului, adică la turneele finale ale Campionatului Mondial (din 2018 și 2022) și ale Campionatului European (2021 și 2024).
Fără nicio supărare, dar după un asemenea ”palmares”, cel mai firesc lucru e să ți se ceară demisia.
Iar și mai firesc este să nu ți-o dai.
