Lăsați-vă sufletele să strălucească! Lăsați-le așa cum sunt ele, chiar dacă e greu!
Iar ele nu pot fi, în adâncul lor, decât așa cum erau când v-ați născut, adică pline – doar – de lumină, fără absolut nimic murdar sau contaminat. pentru că, e o realitate evidentă, la naștere nu avea ce să le contamineze. Și probabil că nici în primele luni sau în primii ani de viață.
Tot ce pătează, murdărește și distruge, vine cu trecerea anilor și încă destul de repede, iar asta e întotdeauna inevitabil, nu are nicio legătură cu voința noastră.
Așadar, viața ne aduce în mod inevitabil în fața ”răului” ca principiu, cum scriam mai sus. Nimeni nu simte și cu atât mai puțin nu știe cum și când se întâmplă acest proces, lansat oricum în primii ani de viață. Totul e să îl întârziem cât mai mult. Să facem ca această ”contaminare” să fie cât mai puțin consistentă sau relevantă în viața noastră. Dar și aici este o loterie.
… Și o spun din nou: lăsați-vă sufletele să strălucească!
Oricât am vrea să îl reducem, să îl anihilăm, răul ca principiu universal are legile lui independente de voința noastră și se exprimă în aproape orice condiții.
Nu sunt o pesimistă. Îmi place să cred că văd lucrurile așa cum sunt și atât cât pot eu să le văd și să le înțeleg. Sau să le accept. Și, nu știu de ce, dar eu nu pot să accept multe din cele ce văd că se întâmplă în jurul meu! Chiar foarte multe: de la ”domeniul” personal, la cel moral sau sufletesc, până la social, economic, politic și nu numai…
Din păcate sau din fericire, nu sunt genul de persoană care lasă oamenii să se apropie prea mult de ea. Nu știu dacă e bine sau nu. Poate fi și un gest de (auto)apărare. Aș vrea, cumva, să îi înțeleg pe toți și să nu fac nici cel mic rău, niciodată, nimănui. Nu știu dacă reușesc. Din instinct și din educație, din conștient sau subconștient, caut și eu lumina, frumosul, binele, adevărul. Dar toate astea sună atât de banal și de cunoscut, încât nici nu se mai pot ”analiza”. Declarativ, toți vrem așa ceva.
Și, oricum și orice am vrea sau am încerca să facem, noi nu suntem niciodată ceea ce credem noi. Suntem ceea ce cred alții despre noi că suntem.
Rămân o visătoare, posibil chiar naivă, în căutarea unui ”bine general” despre care nici măcar nu știu exact ce este.
Pot doar să vă sfătuiesc, așa cum am făcut-o mai sus, să vă lăsați sufletele să strălucească. Să trăiască așa cum simt ele, sufletele. Adică voi. Dumneavoastră.
Strălucirea sau lumina sufletului este un prim pas către micșorarea răului, oriunde s-ar afla el. Iubirea, dăruirea, sinceritatea – sunt alți pași, între sute sau mii de alte posibilități. Eu nu le știu. Le puteți (le putem) descoperi singuri. Nici nu cred că există altă cale.
Dar despre toate cele de mai sus, vom mai vorbi, curând. (În foto: Georgelia Stoica)
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA s-a născut 14 noiembrie 2003 la Comănești (județul Bacău) și a făcut școala în orașul Dărmănești din același județ. Astăzi, după mai bine de 2 ani de activitate în mai multe ziare și publicații on-line din România, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în numeroase limbi străine de largă circulație, precum engleza, franceza, italiana, spaniola ș.a.
Ceea ce frapează între multe altele la tânăra eseistă e faptul, poate neașteptat pentru mulți dintre numeroșii ei cititori, că Georgelia Stoica este sportiv de înaltă performanță, un autentic profesionist și o campioană la modul propriu, chiar în cadrul disciplinei sportive care aduce, de ani buni, cele mai mari și constante succese ale României pe plan mondial: canotajul. Adică sportul acela în care, știm cu toții, România o are pe cea mai valoroasă performeră a tuturor timpurilor, inegalabila Elisabeta Lipa, cea care acum, în modul cel mai profesionist și mai plin de Aur, conduce federația Română de Canotaj. Revenind la autoarea eseului de mai sus, Georgelia Stoica, ea concurează cel mai adesea cu tricolorul pe piept, în cadrul loturilor naționale ale României, inițial la junioare, apoi, firesc, la tineret. Astfel, tânăra scriitoare a devenit campioană europeană la canotaj dublu rame (j) la Munchen, Germania, în septembrie 2021, împreună cu valoroasa sa colegă Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă (2020) fusese vicecampioană continentală la Belgrad, pe celebra pistă de ape Ada Ciganlija, în barca de patru rame a României. În anul 2021 o altă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia a fost finalistă a Campionatului Mondial de juniori, tot la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipe ale lumii, iar asta tocmai la Tokyo, adică nicăieri altundeva decât pe pista olimpică ce avea să găzduiască, la scurt timp după aceea, probele de canotaj ale Jocurilor Olimpice Tokyo 2020, desfășurate însă în 2021 din cauza pandemiei! În aceeași competiție a întregii Planete, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a realizat al 3-lea timp ca valoare al Campionatului Mondial. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele merite și realizări ale Omului Georgelia Stoica. În martie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, ea a debutat în presă la doar 17 ani, ca editorialist, redactor de știri și autor de articole din toate zonele eseisticii. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica a scris și scrie în continuare, cu incredibilă pasiune și ușurință, materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele marca ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită sau on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu omul de litere și scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. Georgelia ne arată cu fiecare zi tot mai multă acuratețe și maturitate, alături de un talent aparte, pășind pe căile sincerității totale și ale sensibilității feminine, pe șocante, imprevizibile și spectaculoase drumuri de introspecție și analiză a spiritului și a psihicului uman, drumuri pe care foarte puțini autori și mai ales foarte puține femei au curajul să pășească.
