Dacă mi-e frică de cineva sau de ceva, cel mai tare îmi este frică de mine însămi. Dar nu am știut asta întotdeauna.
Știu că sună ciudat să îți fie frică de tine însăți, chiar dacă o simt din ce în ce mai multe persoane, pe propria piele. Eu însă am analizat foarte bine, nu glumesc deloc și nici nu cred că greșesc. E ca și cum noi am deveni uneori propriii noștri dușmani. La modul cel mai fizic și mai concret.
Spre pildă, de fiecare dată când cineva mi-a vrut răul, ba chiar a și reușit în unele momente să mă doboare la pământ, ei bine, atunci, în acele clipe deloc plăcute, am reușit să trec singură peste tot răul din jur. Am făcut-o tocmai pentru că puteam ocoli și înfrunta acel rău, oricât ar fi fost el de ”mare” sau de ”mic”, de înspăimântător sau de banal.
Când însă atacul apărea în interior și venea tocmai de la mine și de la propriile-mi gânduri negre, o întrebare se năștea de la sine: cine să se “bată” cu ele?
Cred că ar fi trebuit să-mi adresez de mult timp o astfel de întrebare, tot așa cum, probabil, cei mai mulți dintre noi ar trebui să se întrebe exact același lucru și încă mult mai devreme decât o facem de obicei.
Foarte important este, într-un astfel de moment, să căutăm – și chiar să găsim – cel mai sincer răspuns.
Desigur, vă puteți întreba de ce îmi pun tocmai eu și tocmai acum o astfel de problemă.
Aici ar trebui să mă feresc în a vă răspunde direct, eventual să caut un răspuns convențional, să ocolesc ”subiectul” sau să tentez un mic joc al ipocriziei.
Nu o voi face.
M-am întrebat de cine mă tem cel mai mult tocmai în urma deselor stări sufletești complicate și dureroase pe care le-am străbătut, precum și din pricina gândurilor care uneori îmi sunt un chin.
De ce îmi sunt un chin? Evident că nu ar trebui să fie astfel, dar această suferință aproape inevitabilă vine, cel mai adesea, din simplul fapt că eu fac parte din categoria oamenilor ce iau decizii cu sufletul și nu cu mintea. Simplu ca ”bună ziua”. Și totuși complicat, nu-i așa?
Toată lupta asta poate duce, uneori, la acele nedorite stări de anxietate, cum le numesc psihologii și sociologii. Iar după conștientizarea lucrurilor, aceeași luptă interioară duce la “frica de tine însuți”.
Am înțeles cu timpul că eu sunt singura persoană responsabilă de propria gândire, de starea pe care o am, dar și de zâmbetul meu.
E greu de acceptat acest adevăr, dar viața ne învață fără echivoc că, de cele mai multe ori, tocmai noi suntem cei mai periculoși adversari ai noștri, așa cum tot noi înșine ne putem face cel mai mult rău.
Dar, până la urmă, cum putem repara toate astea? Nimeni nu poate ști exact, dar eu cred că putem repara ORICE, doar începând a înțelege de cât de mult suntem capabili, iar apoi prin a conștientiza propria forță, propriul efort și propriul sacrificiu.
Am pornit în această mică ”nebunie” a mea și a luptei cu mine însămi DOAR ca să ajung să știu cine sunt în prezent.
Ca să ajung să aflu dacă sunt emoție sau lacrimă, iubire sau durere, agonie sau extaz…
Chiar dacă toți o cunosc și foarte mulți pretind că o experimentează, lupta împotriva noastră este una extrem de grea. Neînchipuit de grea. Dar odată câștigate primele bătălii, putem face marele pas către acel ”alter-ego” al nostru pe care l-am dorit și l-am visat mereu. Ne putem apropia de acel ”alt eu” mereu mai bun, mult mai puternic și mereu mai generos, chiar și cu prețul marilor râuri de lacrimi care nu contenesc a izvorî din adâncurile noastre.
Se știe însă că nicio izbândă importantă nu vine fără multă suferință.
Și, de fapt, ce-ar fi împlinirea și bucuria fără gustul dulce-sărat și atât de familiar al lacrimei?
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA are 18 ani și 9 luni, s-a născut pe 14 noiembrie 2003 la Comănești și a făcut școala în Dărmănești, județul Bacău .După aproape 2 ani de publicistică, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în mai multe limbi străine de largă circulație, cum ar fi engleza, franceza, italiana sau spaniola.
Georgelia Stoica este sportiv de înaltă performanță, care concurează mereu cu tricolorul pe piept. Ea a devenit campioană europeană la cCANOTAJ dublu rame (j) în septembrie la Munchen, Germania în septembrie 2021, împreună cu colega sa Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă fusese vicecampioană continentală, la Belgrad, într-o altă barcă a României, aceea de patru rame. Revenind la 2021, o altă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia Stoica a fost finalistă a Campionatului Mondial, tot la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipaje ale lumii la junioare. În aceeași competiție, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a realizat 3-lea timp general al Campionatului Mondial. În același timp, autoarea rândurilor de mai sus este multiplă campioană și medaliată a României, atât la probele pe apă ale canotajului, cât și la foarte solicitantele probe indoor, de ergometru. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele ei merite și realizări. În martie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, Georgelia Stoica a debutat în presă ca editorialist, redactor de știri și autor de articole în toate zonele eseisticii. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica a scis și scrie în continuare cu pasiune și ușurință materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele marca ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită și on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu omul de litere și scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. GEORGELIA STOICA ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent cu totul aparte, pășind pe căi elegante, imprevizibile și spectaculoase de introspecție și analiză a spiritului și psihicului uman.
