Echipa de jurnaliști a televiziunii britanice Sky News a fost atacată la începutul acestei săptămâni într-o zonă de lângă capitala ucraineană. Corespondentul Stuart Ramsay a fost rănit iar cameramanul Richie Mockler a fost nimerit de două ori în echipamentul de protecție, scrie Sky News.
Potrivit BBC, reporterul Ramsay a povestit, vineri, 4 martie, faptele aproape neverosimile care au avut loc la începutul acestei săptămâni, afirmând că el şi echipa sa au fost foarte aproape de moarte și că au avut mult noroc să rămână în viață.
Experiența lor ilustrează amploarea haosului și a violenței pe măsură ce invazia Rusiei intră într-o fază nouă și mai mortală.
Ca și în multe războaie, invazia rusă a Ucrainei se schimbă constant.
Zonele de atac și tacticile se modifică, câmpurile de luptă apar brusc în zone anterior liniștite, iar locurile foarte aglomerate devin tăcute.
Prin jurul anului 1970, pe când Mircea Lucescu, Cornel Dinu sau Rică Răducanu se luptau piept în piept cu Pele, Tostao, Jairzinho (campionii mondiali) la celebrul turneu final din Mexico (Guadalajara), filmul cel mai celebru al epocii se numea ”Și caii se împușcă, nu-i așa?”, cu celebra Jane Fonda în distribuție și regizat de marele Sydney Pollack, un film pentru istorie, cu multiple Oscaruri la activ, un film, care a făcut cu adevărat ceea ce se cheamă ”epocă”.
Ei bine, acum, după 52 de ani, putem parafraza și spune, fără ezitare: „ȘI JURNALIȘTII SE ÎMPUȘCĂ, NU-I AȘA?” cE BINE ERA SĂ FI FOST DOAR UN FILM, CA ATUNCI, DAR ACUM ESTE CEA MAI CUMPLITĂ ȘI TRISTĂ REALITATE
Ce bine era să fi fost doar un film, ca atunci!
În Ucraina invadată de ruși nu mai există niciun Dumnezeu și nicio lege
Un anume amănunt atrage însă atenția în mod deosebit
Corespondentul Sky News a spus că, la un moment dat, ei au strigat că sunt jurnalişti, însă nimeni nu a luat în seamă acest lucru, iar atacul a continuat.
În mod normal, totul ar fi trebuit să se oprească în acel moment, jurnaliștii având un statut totalmente neutru, precum și dreptul de a putea profesa liber, drept recunoscut de toate părțile beligerante. Nimeni nu atacă și cu atât mai puțin nu trage în jurnaliștii care se află în exercițiul funcțiunii, fără a risca niște consecințe extrem de grave.
Și iată că totuși s-a tras. S-a tras și încă foarte vârtos, până la un mic pas de a-i răni grav sau chiar de a-i omorî pe unii dintre jurnaliștii aflați în exercițiul funcțiuniii.
În această Ucraină, schimbată de cheful și hachițele unui Putin mult mai îmbătrânit, de fapt, decât îl arată vârsta, chiar nu mai există Dumnezeu și nici lege juridică sau morală, ca să nu mai vorbim de cea morală.
Nu vor rușii.
„Am pornit cu prudenţă spre oraşul Bucha, unde un convoi rusesc fusese distrus de armata ucraineană în ziua precedentă. Contacte de încredere din oraş ne-au spus că este linişte şi ne-au promis că ne vor arăta convoiul şi ne vor spune despre ce s-a întâmplat. Oraşul este la 30 de kilomtri de Kiev, dar am avut nevoie de câteva ore să ajungem acolo, drumurile fiind închise. Îmi amintesc că mă întrebam dacă moartea mea avea să fie dureroasă. Şi apoi am fost lovit în spate. Am fost împuşcat, am strigat. Dar ceea ce m-a uimit a fost că nu m-a durut atât de rău. Era mai mult ca şi cum aş fi fost lovit cu pumnul. A fost ciudat, dar m-am simţit foarte calm. Am reuşit să-mi pun casca şi eram pe punctul să fug, când m-am oprit şi m-am întins la portireră şi mi-am luat telefoanele şi cardul de presă, incredibil. Richie spune că apoi am coborât din maşină şi m-am ridicat, iar apoi am început să alerg. Mi-am pierdut echilibrul şi am căzut ca un sac de cartofi, tăindu-mă la faţă. Vesta şi casca mea aproape sigur m-au salvat. Ideea este că am fost foarte norocoşi. Dar mii de ucraineni mor, iar familiile sunt vizate de trupele ruseşti, aşa cum am fost noi. Acest război este tot mai crunt pe zi ce trece”, a povestit Ramsay.
Alături de el în maşină se mai aflau producătorul Martin Vowles, producătorul local Andrei Litvinenko, cameramenul Richie Mockler şi producătorul Dominique Van Heerden.
”Nu știam atunci, dar ulterior ni s-au spus de către ucraineni că suntem prinși într-o ambuscadă de o echipă de recunoaștere rusă de sabotori. A fost profesionist rafalele de gloanțe s-au tot izbit de mașină – nu au ratat deloc, au avut ghinion iar noi am avut mult noroc”, a mai scris același Ramsay.
Mai limpede nici nu se poate.
În cele din urmă, a continuat seria norocoasă, iar jurnaliștii în care s-a tras ca pe front au fost salvați în extremis de poliţia ucraineană, s-au întors la Kiev apoi au revenit la Londra.
