În perioada care s-a scurs de când am început să scriu mi-am propus și am reușit să abordez, fie și doar pentru a iniția drumul înțelegerii lor, un număr destul de consistent de subiecte, cel mai adesea sensibile și complexe.
Există totuși unul pe care l-am ocolit cu mare grijă, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că mi se pare, realmente, foarte greu de ”analizat”. Și cu atât mai greu de ”explicat”. Și încă: mult prea complex pentru ca noi să-l putem ”descifra” și înțelege din postura noastră clasică, banală, cotidiană…
Așa încât m-am temut și am ocolit subiectul ”Iubirea”. Ba chiar am evitat până și încercarea de a afla ce înseamnă, cu adevărat, ”a iubi” sau a spune ”Te iubesc”!
E limpede ca lumina zilei că nu pot, nici pe departe, să găsesc o definiție a iubirii sau măcar să aflu ce este iubirea, chiar dacă, evident, am simțit-o și eu, în mici firimituri presărate de viață.
Tuturor ni se vorbește și chiar ni se predică despre iubire. Apoi, cu timpul, când mai trec anii, putem observa și singuri cum Măria-Sa Iubirea este, în mod evident, de mai multe feluri: iubirea de familie, iubirea de prieteni, iubirea de sine și, în final, eterna iubire față de o altă persoană, adică persoana aceea care va veni cândva, cu o primă ”definiție” a iubirii, anume pentru tine.
Nu de puține ori ori am auzit părinți care le spuneau copiilor că, abia după o anumită vârstă, poți să iubești. Nu, asta ar putea fi o mare greșeală. Nu cred că iubirea depinde de vârstă, ea ar putea ține, însă, de maturitatea noastră mentală, psihică și mai ales emoțională. Se spune că iubirea „lovește” când nu te aștepți și mai ales spre cine nu te aștepți. Evident, nu voi scrie aici ce este iubirea pentru simplul motiv că nu sunt eu în măsură, cel puțin până acum, să dau o definiție și, cu atât mai puțin, să ”explic” ce este și ce înseamnă acest sentiment universal, primordial și ultim.
Voi încerca, însă, să scriu cum văd eu iubirea și ce înseamnă ea. Sau ce a însemnat pentru mine. Asta pot și am dreptul să o fac.
Recunosc că nu am crezut în iubirea aceea puternică, intensă, despre care auzeam în copilărie. Nu am crezut pentru că nu am reușit să o văd, să o simt și nici să o descopăr, într-un fel sau altul.
Totuși, într-un anumit moment al vieții mele, am întâlnit o persoană ce m-a făcut să trăiesc emoții de care nu știam că sunt capabilă. Acea persoană m-a făcut să simt încredere, putere, fericire, liniște, iar toate astea s.au transformat, în scurt timp, în ceea ce numim iubire.
Nu am știut vreodată, până acum, să explic ceea ce simțeam atunci, pentru că nu a fost ceva obișnuit. Și nici ceva simplu.
Iubeam o persoană despre care nu știam dacă mă iubește sau nu, dar eu eram sigură că o fac. Cu alte cuvinte, că iubesc, în sensul clasic al termenului.
Ajunsesem să simt acele ”fărâmi” de iubire pentru o pereche de ochi care puteau să pară duri și chiar păreau. Pentru un zâmbet pe care l-am descoperit foarte rar, dar care a rămas undeva, „desenat”, în cețurile și orizonturile mele interioare. Am simțit iubirea alături de ecourile unei voci care pentru mulți părea, fără îndoială, dură, dar care pentru mine era liniște pură.
A fost greu să înțeleg de ce toate acestea mi-au fost cea mai frumoasă perioadă, cel puțin în acele lumi, adânci, interioare. Știam că iubesc și asta mă făcea cumva să mă schimb, să zâmbesc, să fiu fericită, fie și numai în sclipirea unor secunde.
Observ în jurul meu cum puține persoane mai știu sa iubească așa cum au iubit bunicii noștri și cum iubesc părinții noștri.
Cred ca pentru a iubi ai nevoie de mult curaj, în primul rând. De ce curaj? Pentru că în fata persoanei iubite te regăsești cumva „dezarmat”, dar totodată împlinit. Primul meu ”exemplu” de iubire l-am văzut la bunicii mei, iar pe parcursul vieții l-am văzut și îl vad mereu la părinții mei.
Nu încape nicio îndoială, oamenii iubesc în moduri diferite, dar tot ce îmi doresc este să iubesc așa cum am văzut la bunicii și părinții mei, așa cum vad mereu în ochii și în gesturile lor.
Trebuie sa înțelegem că iubirea nu este și nu poate fi perfectă, dar este al naibii de frumoasă.
O viață în care nu iubești este, orice altceva ai face și oricât de bine, o viață pierdută!
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA are 18 ani, s-a născut pe 14 noiembrie 2003 la Comănești și a făcut școala în Dărmănești, județul Bacău. În acest moment Georgelia Stoica este CAMPIOANĂ EUROPEANĂ en-titre la canotaj dublu rame (j), titlu cucerit într-o manieră categorică la Munchen, Germania (2021), împreună cu colega sa Cosmina Dram, după ce anul trecut a fost vicecampioană continentală într-o altă barcă, la patru rame. Tot în 2021 Georgelia Stoica a fost Finalistă a Campionatului Mondial (j) la aceeași probă de dublu rame, probă unde, tot împreună cu Cosmina Dram, a alcătuit unul din primele cele mai bune 5 echipaje ale Lumii, iar înaintea finalei au REALIZAT AL 3-lea TIMP general (din concurs) AL CAMPIONATULUI MONDIAL 2021! De asemenea, Georgelia Stoica este multiplă campioană și medaliată a României, atât la probele pe apă ale canotajului de înaltă performanță, cât și la ergometru, acestea nefiind nici pe departe singurele ei merite și realizări. În aprilie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort și sacrificiu sportiv și personal permanent, Georgelia a debutat în presa tipărită precum și în mediul on-line, ca editorialist, redactor de știri și autor de eseuri, cu materiale de autentică valoare socială, informațională și literară. Toate materialele, eseurile și articoele semnate ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, articolele care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită și on-line, redacția Direct 24 fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu Omul de litere și Scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica, în acest moment și CAMPIOANĂ EUROPEANĂ la canotaj. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. GEORGELIA ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent cu totul aparte, precum și – mai ales – căi dintre cele mai elegante, neașteptate și spectaculoase de introspecție a celor mai importante zone din viața noastră, acelea ale spiritului și psihicului uman.
