Sublinierea din titlu ne aparține.
Ucraineanca Maryna Striletska (38 de ani) este un cunoscut și foarte apreciat arbitru internațional de fotbal, cu ecuson FIFA. Ea a condus meciuri internaționale oficiale, atât la fotbal feminin, cât și la cel masculin, inclusiv cu participarea reprezentativei de seniori a României.
Din păcate, Striletska trăiește chiar în aceste zile o cumplită dramă din cauza războiului din țara sa natală. Ea se află într-o localitate din estul Ucrainei, zonă înconjurată și controlată totalmente de forțele ruse.
În urmă cu mai puțin de șase luni, Maryna Striletska era delegată ”la linie” pentru meciul România – Liechtenstein 2-0 din preliminariile CM 2022, iar acum se roagă ca bombele Rusiei să-i ocolească satul din apropierea orașului Harkiv.
Arbitrul a acordat un interviu emoționant cotidianului britanic The Mirror, în care a povestit ororile la care este supusă de la începerea războiului din Ucraina.
Ucraineanca Maryna Striletska, arbitru FIFA, a fost jefuită de soldații ruși, după ce i-a hrănit, le-a dat mâncare și apă
”Eu şi familia mea stăm acasă, suntem deja în cea de-a şasea zi. Uneori sunt explozii, putem auzi tancuri pe străzi. Invadatorii sunt peste tot în jurul nostru, nu am putut să plecăm. Acum este calm în satul meu, dar luptele au loc în satele vecine şi se aud acolo explozii şi bombe.
Acum este cel mai sigur să stai acasă şi să te rogi. Avem un subsol, aşa că ne putem ascunde acolo. Am dormit pe podea, aproape de intrarea în subsol. Soldații ruși vin la ușile noastre cu mitraliere, dar le este foame şi cer mâncare şi apă. Apoi îţi iau tot ce ai!”, a dezvăluit Maryna Striletska.
Povestea e veche. Vedeți două episoade cu soldați ruși în România anilor 1917 și 1944
Iată ce scrie în blogul său, ”Deskreport”, reputatul politolog, scriitor, cercetător și filosof Stelian Tănase, pe 13 noiembrie 2013:
”(…) Circulau toate fantasmele. Motive de teamă, nenumărate. Bucureşteanul se temea de jafuri, violuri şi ucideri. De kolhozuri, confiscarea proprietăţilor (case, magazine, etc.). De Siberia, de poliţia secretă şi mai ales de Stalin, despotul de la Kremlin. Se ştia despre represiunea şi teroarea din anii 30, de metodele dure cu care cîştigase războiul. Aceleaşi metode urmau să fie aplicate şi într-o ţară ocupată cum era România. Puţini îşi făceau iluzii că va fi bine. Prudenţii, cei lucizi, realiştii, îşi făceau bagajele după ce îşi trimiseseră banii în Occident şi plecau şi ei. Cei fără avere sau naivi, sperau într-o minune. Ea nu a venit. (NN – Sublinierea ne aparține)
(…)In spatele tancurilor Armatei roșii au venit de la Moscova cei care aveau să servească drept cozi de topor, cu misiunea să jefuiască și să livreze România lui Stalin – Ana Pauker, C-tin Doncea, Vasile Luca, Dumitru Petrescu, Walter Roman, Jules Perahim, Leonte Tismăneanu, Leonte Rautu, Petre Borilă, etc. Ei găseau aici alt grup – Gheorghe Gheorghiu Dej, Emil Bodnăraș, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Constain Parvulescu, Ctin armata rosie 19Agiu, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Draghici, Gheorghe Apostol, Chivu Stroica, Lucrețiu Pătrășcanu, Nicolae Ceaușescu- cu aceeași misiune -distrugerea României.
(…)In 1916, în primul război mondial, au apărut ca aliați (nota noastră – soldații ruși), dar in 1917 au dezertat părăsind frontul, jefuind tot ce puteau lua. I-au lăsat pe români să sa descurce cum or şti în faţa armatelor Puterilor Centrale. În 1944, august a venit Armata Roşie. A fost cea mai lungă ocupaţie, 14 ani încheiaţi plus 31 de ocupaţie bolşevică românească.”
Mai e ceva de comentat?
