Wimbledon cu lămâie și greață. Ole Nole! Viva el lider!

0
799

Din afara arată foarte bine la Wimbledon, după cum vă puteți convinge în imaginea de mai sus.

Totuși, nu am văzut de mult – dacă am văzut vreodată – atâta înverșunare și ostilitate ca acelea ale „selectului si elegantului” public de la Wimbledon, îndreptate frapant și fără perdea împotriva celui mai titrat tenismen din istorie, Novak Nole Djokovic. Urale incredibile la fiecare punct al lui Alcaraz, de parca ar fi fost Finala Intergalactică, strigate nesportive și profund deranjante din tribune, exact când Novak joacă mingea, decizii mult întârziate ale arbitrilor când anulează așii sârbului și multe altele.


Se pare că Wimbledon-ul a dobândit vocația propriei reconfirmări. Mi-am amintit frapant, din păcate, de sfertul de finală din 2017, tot de la acest ingrat și nesportiv „All England Club”, azi prăfuit si fără iarbă, sfert de finală disputat între Simona Halep și Johanna Konta, meci în care, la 7-6, 6-7 și 4-5 în setul decisiv, așadar totul fiind pe muchie de cuțit, campioana noastră s-a oprit când, in linistea generală, a auzit un oribil strigat (mai degrabă răcnet) din tribune, a ezitat vizibil, apoi a trimis mingea în fileu – absolut inevitabil – și a pierdut game-ul, setul și meciul, 4-6, deși pe Konta o bătea când și cum vroia în oricare alte ocazii.

Nole Djokovic (stânga) și Carlos Alcaraz

Sincer și cu scuze, dar mi-e tot mai profund silă de acest necioplit și profund discriminator Wimbledon, rămas astăzi până și fără iarbă, fără suflet, fara eleganță si fără bun simț, Wimbledon la care nu prea mai pot privi dacă nu am multă lămâie alături. Iar Konta, oricum, era si este britanică, se mai pot înțelege, cât de cât, patima, subiectivismul și incorectitudinea publicului, dar atâta dragoste și pasiune pentru un sportiv spaniol, care altfel ar fi fost vehement fluierat, chiar e greu de înțeles. Sau doar ne facem noi ca nu înțelege

În fine, atenție!, pentru numeroșii tolomaci conformisti care deja spumegă de furie citind aici: lui Djokovic nu i-a mers deloc jocul, a facut multe lucruri bune, dar a și gresit destul de mult, tocmai cand nu trebuia, astfel că Alcaraz a câștigat justificat în această seară și merită toate felicitarile, exact așa cum i le-a adresat și Nole, fără să insemne că asta ar fi pus punct carierei fenomenale a ilustrului său adversar.

Probabil că dacă ar fi jucat măcar la jumătatea nivelului de la Roland Garros, Djokovic, în mod evident și repetat deranjat de ostilitatea GREU DE IMAGINAT a publicului, ar fi câștigat fără prea mari probleme. Dar ăsta e șarmul sportului, nu se supără nimeni.

Problema e alta: ipocrizia, fariseismul uriaș, pe alocuri chiar mitocănia, cinismul și anti fair-play-ul publicului „scrobit” de la Wimbledon, pe care minunata, valoroasa și curajoasa Sorana Cirstea l-a gratulat excesiv de generos în aprecierile sale de mult, mult prea mult bun simț și eleganță.

Personal, și cred că încă mai am dreptul la opinie (cât l-om mai avea): Wimbledon = GREAȚĂ. MULTĂ GREAȚĂ

În rest, FELICITARI, ALCARAZ! FELICITARI, DJOKOVIC! FELICITARI VONDROUSOVA și JABEUR!

Iată și reacția de mare campion a lui Djokovic după finala pierdută. A recunoscut meritul și superioritatea lui Alcaraz, dar cât de frumos a spus-o:
https://www.digisport.ro/tenis/novak-djokovic-reactie-de-mare-campion-dupa-ce-a-fost-invins-de-carlos-alcaraz-in-finala-la-wimbledon-2493495?fbclid=IwAR23cqMKC8LLoicRdHGgOvUvDkr7qp0bKvnjlioRNF3cGwudlxnSyPZTvqc

S-auzim numai de bine!

PS Și pentru că Nole Djokovic, la 36 de ani, a fost foarte aproape de a-l invinge a doua oară consecutiv pe un sportiv realmente foarte valoros, cu 16 ani mai tânăr (!), venit din Spania, putem spune fără emoții „OLE, NOLE!”, asa cum trebuie sa spunem, neapărat, și „BRAVO, ALCARAZ!” sau și mai bine ”VIVA EL LIDER ALCARAZ!”, nu pentru că ar trebui sa stabilim neaparat o ierarhie foarte exactă, chiar acum. Dar Carlos e pe locul 1.
Și, totuși, la nivelul și palmaresul lui Djokovic nu se va mai ajunge prea ușor și nici măcar năvalnicul Alcaraz nu va ajunge. Care Alcaraz, recunoscut de Nole, cu mult fair-play, ca fiind pe moment Nr.1 mondial, avea doar 8 ani când fabulosul sârb devenea în premieră cel mai valoros tenismen din Lume.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here