Nu există vinovați în afara noastră.
E dureros ce voi spune, dar în tot ce este rău în viața noastră nu există vinovați. Nu îi căutați în exterior! Întotdeauna există un singur responsabil. Și acela suntem noi.
Mi-a spus cândva o persoană foarte importantă din viața mea următoarele cuvinte: ”Nu ai cum să te superi pe alții, cu atât mai puțin să îi urăști, din moment ce tu însăți ești vinovată pentru durerea, tristețea, suferința sau chiar ura pe care le porți în tine”.
Dacă fraza de mai sus ar fi aparținut altcuiva probabil că nu aș fi înțeles la fel de bine, dar am aflat acest atât de paradoxal adevăr de la cineva care ținea cu adevărat la mine.
Nu dramatizez nici pe departe, deși știu că așa pare. Am suferit mult, iar în suferință vârsta nu contează. Am îndurat multe, am ajuns chiar să urăsc și m-am urât mai ales pe mine însămi, iar acum, când scriu, nu mă bucur și nici nu sunt mândră de cele ce am mărturisit mai sus.
Mai mult decât atât: toate astea au dus, în anumite momente de tristă amintire, la un suflet aproape distrus, aproape “mort”. Deși nu mi-am dorit-o, am ars ca o lumânare o mulțime de nopți și zile, clipe și ore nesfârșite în care mi-am frământat mintea și sufletul cu nemeritat de multe întrebări dureroase, ca și când doar arzând ca o lumânare m-aș fi putut mântui.
Apoi, am simțit durerea asta ingrată în momente în care nici măcar nu aveam de ce, pentru că toate acele frământări și întrebări erau construite chiar de mine. Altfel exprimat, mi-am creat singură propria prăpastie a durerilor imposibile…
Sau, așa cum ar spune unii, “mi-am săpat singură groapa”. Și nu orice fel de groapă, ci una extrem de adâncă și aflată departe, foarte departe sau mai bine zis la un infinit distanță de tot ce îmi puteam eu dori, adică apropiere, comunicare, bucurie și iubire. O “groapă” plină de durere, regrete, lacrimi, dezamăgiri și suferință … de ce oare?
Este o întrebare firească, dar la care nu am găsit niciun răspuns cert. Știu doar atât: că depinde – sau a depins – numai de mine.
Cu toții putem avea un moment de cădere, am mai vorbit despre asta, dar ce faci când un astfel de moment te îneacă, pur și simplu, de durere și dezamăgire?
Sunt vinovată, sunt vinovată de tot ce simt pentru că singură mi-am făcut-o, de multe ori mi-am tras chiar eu scaunul de sub picioare, căzând într-o mulțime informă și nepăsătoare de oameni, de locuri, fapte, emoții și dezamăgiri.
E greu de înțeles dar, cu ajutor, eu am făcut-o.
Știu că trebuie să mă ridic oricum, cu toții știm asta, dar încă nu știu cum, pentru că totul e legat de ce simt și gândesc Și simt frică, chiar groază de tot ceea ce trebuie să creez și să schimb. Și totuși o voi face, sunt sigură, pentru că îmi răsună mereu în minte ce mi-a spus acea persoană: ”Trebuie să o faci înainte de a fi prea târziu, pentru că o viață ai”!
Sunt cuvinte grele, care implică mult, dar sunt cuvinte adevărate și, după cum știm, adevărul doare cel mai adesea… Cred însă că sunt genul de persoană care poate să îndure, să aștepte. Și care preferă, finalmente, adevărul, oricât de mult ar costa-o.
Prin urmare, cred că trebuie să știm cu toții că nu există vinovați în afara noastră.
Când este vorba de viața noastră, cei mai mari vinovați suntem noi înșine, oricât de dureros ar fi să înțelegem și să acceptăm asta! Doar așa ajungem, finalmente, la adevăr, oricât de mult ar costa. (finalul materialului)
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA a împlinit 19 ani pe 14 noiembrie 2022. Ea s-a născut, așadar, în anul 2003, la Comănești și a făcut școala în orașul Dărmănești, ambele localități fiind situate în județul Bacău Astăzi, după 2 ani de activitate în mai multe ziare și publicații on-line din România, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în numeroase limbi străine de largă circulație, precum engleza, franceza, italiana, spaniola ș.a.
Ceea ce frapează între multe altele la tânăra eseistă e faptul, poate neașteptat pentru mulți dintre numeroșii ei cititori, că Georgelia Stoica este sportiv de înaltă performanță, un autentic profesionist și o campioană la modul propriu, chiar în cadrul disciplinei care aduce, de ani buni, cele mai mari și constante succese ale României pe plan mondial: CANOTAJUL. Autoarea eseului de mai sus concurează cel mai adesea cu tricolorul pe piept, în cadrul loturilor naționale ale României, inițial de junioare, apoi de tineret. Astfel, ea a devenit campioană europeană la canotaj dublu rame (j) la Munchen, Germania, în septembrie 2021, împreună cu colega sa Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă (2020) fusese vicecampioană continentală la Belgrad, într-o altă barcă a României, aceea de patru rame. Revenind la 2021, o altă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia Stoica a fost finalistă a Campionatului Mondial de juniori, tot la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipaje ale lumii la Tokyo, pe pista olimpică ce avea să găzduiască, la scurt timp după aceea, probele de canotaj ale Jocurilor Olimpice! În aceeași competiție, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a realizat 3-lea timp general al Campionatului Mondial. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele ei merite și realizări. În martie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, Georgelia Stoica a debutat în presă ca editorialist, redactor de știri și autor de articole din toate zonele eseisticii. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica a scis și scrie în continuare cu pasiune și ușurință materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele marca ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită și on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu omul de litere și scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. GEORGELIA STOICA ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent aparte, pășind pe căi sensibile, imprevizibile și spectaculoase de introspecție și analiză a spirituluiși psihicului uman.
