Oare ce se întâmplă cu noi, românii?
Aș fi înțeles: dacă un singur aspect al vieții noastre, DOAR UNUL, ar fi fost avantajat de această „deschidere” totală, absolută, necondiționată, umilă și tâmpă către „lumea civilizată” și ar fi avut efecte generoase asupra țării și asupra noastră, ca popor și cetățeni ai acestei țări, puteam să sperăm în primirea noastră ca nou membru al zonei Schengen.
Dar așa, jefuiți dinăuntru și oferiți pe tavă precum o femeie de consumație, pe nimic, oare cum să așteptăm TOCMAI NOI tratament egal cu Germania, Franța, Austria & comp?
Tare slabi de minte mai suntem, vânduți literalmente pe 2 lei de aceeași etern mizerabilă și incomplet alfabetizată clasa politică, aruncați ca sclavi pe o piață europeană a muncii lipsită de orice principii, dar înecată în propriile-i prejudecăți despre superioritatea vestică și disprețuirea sclaveților care vor tratament economic egal (Doamne, cât tupeu!), dar care nu au înțeles ESENȚIALUL: că au intrat de bună voie în gura lupului, cedând acestuia tot ce aveau și încă au mai bun.
Iar asta pentru că, în numele progresului și progresismului, care ascund cârpele murdare cu care și-au șters mâinile pline de sângele economiilor naționale demolate în numele ”extinderii bunăstării și păcii în Europa”, statele de prim rang ale Uniunii nu pot trata cu respect o țară care s-a dat pe nimic, prin aleșii săi.
Cine sunt acești politicieni? Din nefericire, din cea mai profundă nefericire, Ii vedem zilnic, mereu, de 33 de ani încoace, pe toate canalele mass media. Ce oroare! Ar fi trebuit să fie cei mai frumoși ani ai vieților noastre, dar s-au transformat în cele mai mari orori imaginabile pentru cei care au supraviețuit, din 1989 încoace, în infernul dantesc ”oferit” fără excepție de jalnicele caricaturi și kitsch-uri politice venite din toate direcțiile posibile și din toate partidele care trecut p-e la așa-zisa ”guvernare”…
De treizeci și trei de ani, ei, acești parțial alfabetizați (mai mult parțial decât alfabetizați), sunt cei care au cerut și luat zeci și sute de miliarde de Euro împrumuturi – fără să ne spună vreodată ce au făcut cu banii, în vreme ce pe noi ne-au adus în halul de sărăcie în care suntem acum, când tăvălugul globalist netezește totul în cale.
Cum a fost posibil să ne-o luăm atât de urât, atât de trist și ireparabil?
Să îi întrebăm pe acești submediocri cu ștaif și luciu care ne conduc și pe care ii votăm mereu și mereu, obsesional, așteptând ca ceva bun să se întțmple în viețile noastre și în viața acestei țări.
Dar ceea ce așteptăm nu se va întâmpla niciodată, este foarte limpede.
Va fi tot mai rău și mai greu, mereu și mereu. Deja eram considerați cerșetorii Europei. Acum suntem și proștii istorici și inegalabili ai Europei, singurii care am reușit ”uriașa performanță” de a fi scuipați în cap și refuzați la Schengen!
Singurii din istorie. O istorie care, privită pe ansamblul celor 33 de ani, este o istorie a rușinii. Iar noi noi am ajuns rușinea istoriei, prin nevolnicii care ne-au condus și ne tot conduc.
Revenind, nu vom fi mai acceptați niciodată, în nimic.
Rețineți, așadar, ce vă scriu aici. Eventual păstrați articolul, nicio problemă, chiar vă recomand. Așadar, notați: nu vom mai intra în Schengen. Mai mult: nu vom intra niciodată fără vize în SUA, cum intră toate țările din Schengen și încă altele în plus.
Mai jos de atât nici nu se poate.
Alo, inconștienților: Pentru ce mai trăim, se mai întâmplă ceva?
