Îmi ating rănile și încă le simt.
Se spune că timpul vindecă tot… Ei bine, mie și nu numai mie, îmi pare a fi o minciună frumoasă.
Timpul nu vindecă nimic, el doar lasă în urmă lecții care ne pot învăța să ne îmbunătățim prezentul și viitorul.
Cu timpul mă gândeam că rănile ce mi le-a provocat trecutul se vor vindeca sau măcar se vor cicatriza. Dar ce să vezi?, nu este așa. Nu degeaba se numesc răni, pentru că ele dor tare și și dor multă vreme, altfel ar fi și s-ar numi doar niște ”zgârieturi” .
Cum notam mai sus, am momente când încă îmi “ating” rănile și le simt…Și le simt al naibii de bine, unele chiar “sângerează” și mă întreb de ce, de ce le mai am și încă le mai simt?
Ei bine, pentru că sunt parte din mine, încep să simt că sunt răni căpătate din firimituri de fericire, de iubire… Răni care dacă s-ar vindeca ar șterge totul.
Cei mai mulți ar prefera să (și) le vindece, dar eu nu vreau, eu chiar vreau să le simt în continuare, să le văd sângerând și să “sângerez” împreună cu ele.
Unii ar numi-o tortură. Ei bine nu este nici pe departe o tortură, este doar curaj. Curaj de a-mi recunoaște rănile și de a le înțelege, de a nu le da energie să se dezvolte, ci de a mă ”împrieteni” cu ele, până când vor înceta a-mi face vreun rău, ba chiar îmi vor deveni, cumva, prietene.
Este curajul de a-mi înțelege sufletul și a-l vindeca, fără să intru în vreun conflict cu vechile răni și dureri. Într-un viitor poate nu tocmai îndepărtat vom vorbi, mult mai concret, despre acele răni și dureri și cam cum au fost ele. Ce ziceți? Încercâm împreună, atunci când va sosi momentul? Eu vă aștept, oricum.
„I TOUCH MY WOUNDS AND I FEEL THEM.” Pain of Touching and Touching Pain – Photo. (Versiunea în limba engleză) ENGLISH VERSION
I touch my wounds and I still feel them. It is said that time heals everything… Well, to me and not only to me, it seems to be a beautiful lie. Time does not heal, it just leaves in the next lessons that I can not learn not to have the present and the future. However, I thought that in time, the wounds that my past had inflicted on me would heal or at least heal. But what to see? It’s not like that. It’s not for nothing that they are called wounds, because they hurt a lot and they miss a long time, otherwise they would be and would be called just „scratches”. I have moments when I still „touch” my wounds and feel them well, some even „bleed” and I wonder why, why do I still have them and still feel them? Well, because they are part of me, I begin to feel that they are wounds acquired from crumbs of happiness, of love… Wounds that, if healed, would erase everything. Most people would prefer to (and) heal them, but I don’t want to, I really want to still feel, see them bleed and „bleed” with them. Some would call it torture. Well, it’s not nearly as torture, it’s just courage. Courage to acknowledge my wounds and to understand, not to give them energy to develop, but to „make friends” with them, until they stop hurting me, and even become my way. , my friend, because we live in an incredible world of paradox, in which only paradox cannot release. That courage I was talking about and the courage to understand my soul and heal it, without coming into any conflict with the old wounds and pains. In the not-too-distant future, we will talk, more specifically, about those wounds and pains and what they were like. What do you say? Are we trying together when the time comes? I’m waiting for you, anyway.
„JE TOUCHE MES BLESSURES ET JE LES SENS.” Toucher la Douleur et douleur au toucher – PHOTO. (Versiunea în limba franceză) LA VERSION FRANÇAISE
Je touche mes blessures et je les sens encore. On dit que le temps guérit tout… Eh bien, pour moi et pas seulement pour moi, cela me semble être un beau mensonge. Le temps ne guérit pas, il laisse juste dans les prochaines leçons que je ne peux pas apprendre à ne pas avoir le présent et l’avenir. Cependant, je pensais qu’avec le temps, les blessures que mon passé m’avait infligées guériraient ou du moins guériraient. Mais que voir ? Ce n’est pas comme ça. Ce n’est pas pour rien qu’on les appelle des blessures, parce qu’elles font très mal et qu’elles manquent longtemps, sinon elles seraient et s’appelleraient simplement des „griffures”. J’ai des moments où je „touche” encore mes blessures et les sens bien , certains même „saignent” et je me demande pourquoi, pourquoi est-ce que je les ai encore et que je les ressens encore ? Eh bien, parce qu’elles font partie de moi, je commence à sentir que ce sont des blessures acquises à partir de miettes de bonheur, d’amour… Des blessures qui, si elles étaient cicatrisées, effaceraient tout. La plupart des gens préféreraient (et) les guérir, mais je ne veux pas, je veux vraiment encore ressentir, les voir saigner et „saigner” avec eux. Certains appelleraient cela de la torture. Ce n’est pas de la torture, c’est juste du courage. Courage de reconnaître mes blessures et de comprendre, non pas pour leur donner de l’énergie pour se développer, mais pour „se lier d’amitié” avec eux, jusqu’à ce qu’ils cessent de me faire mal, et deviennent même ma voie. , mon ami, car nous vivons dans un monde incroyable de paradoxe, dans lequel seul le paradoxe ne peut se libérer. Ce courage dont je parlais et le courage de comprendre mon âme et de la guérir, sans entrer en conflit avec les vieilles blessures et douleurs. Dans un avenir pas trop lointain, nous parlerons plus précisément de ces blessures et douleurs et de ce à quoi elles ressemblaient. Que dis-tu? Essayons-nous ensemble le moment venu ? Je t’attends, de toute façon.
NOTA REDACȚIEI: GEORGELIA STOICA are 18 ani și 5 luni, s-a născut pe 14 noiembrie 2003 la Comănești și a făcut școala în Dărmănești, județul Bacău .După aproape 2 ani de publicistică, Georgeliei Stoica i se traduc deja materialele în mai multe limbi străine de largă circulație, cum ar fi engleza, franceza, italiana sau spaniola. Georgelia Stoica este CAMPIOANĂ EUROPEANĂ en-titre la canotaj dublu rame (j), titlu cucerit într-o manieră categorică la Munchen, Germania (în septembrie 2021), împreună cu colega sa Cosmina Dram, după ce cu un an în urmă fusese vicecampioană continentală, la Belgrad, într-o altă barcă a României, aceea de patru rame. Revenind la 2021, o nouă performanță de excepție s-a materializat în aceea că Georgelia Stoica a devenit Finalistă a Campionatului Mondial (j) la dublu rame, probă la care a urcat între primele cele mai valoroase 5 echipaje ale lumii. În aceeași competiție, barca României, cu Georgelia Stoica în componență, a REALIZAT AL 3-lea TIMP general AL CAMPIONATULUI MONDIAL 2021! În același timp, autoarea rândurilor de mai sus este multiplă campioană și medaliată a României, atât la probele pe apă ale canotajului, cât și la foarte dificilele probe indoor, de ergometru. Toate acestea nu sunt însă nici pe departe singurele ei merite și realizări. În aprilie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort, de permanent sacrificiu sportiv și personal, Georgelia Stoica a debutat în presă ca editorialist, redactor de știri și autor de eseuri – fără să abuzeze deloc de zona sportului, pe care ar avea motive să o abordeze ca specialist și profesionist. Campioană europeană fiind, Georgelia Stoica scrie cu pasiune și ușurință materiale de autentică valoare introspectivă, dar și socială, informațională și literară. Opiniile, consemnările, eseurile și articolele semnate ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, creațiile care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită și on-line, redacția noastră fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu Omul de litere și Scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica, în acest moment și CAMPIOANĂ EUROPEANĂ la canotaj. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. GEORGELIA STOICA ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent cu totul aparte, pășind pe căi elegante, imprevizibile și spectaculoase de introspecție și analiză a spirituluiși psihicului uman.
