Sincer, nu am crezut, pentru nimic în lume, că vom asista vreodată la așa ceva.
Papa Francisc a rostit, în predica Urbi et Orbi ținută cu ocazia Paștelui catolic, vorbe care ar putea arunca în aer întreaga creștinătate.
Astfel, Papa Francisc se îndoiește de însăși baza creștinismului și pune sub semnul întrebării Învierea lui Iisus Hristos – care dă bucurie și speranță, de peste 2000 de ani, întregii lumi creștine și nu numai , întrebându-se dacă nu este totul numai o iluzie.
„Am văzut prea mult sânge, prea multă violență. Inimile noastre, de asemenea, au fost pline de frică și angoasă, deoarece atât de mulți dintre frații și surorile noastre au trebuit să se închidă pentru a fi în siguranță în fața bombardamentelor. Ne este greu să credem că Isus a înviat cu adevărat, că a cucerit cu adevărat moartea. Să fie oare o iluzie? Un rod al imaginației noastre?„, a spus Papa Francisc.
PS. Iată ce a mai spus Bergoglio:
“Our eyes, too, are incredulous on this Easter of war. We have seen all too much blood, all too much violence. Our hearts, too, have been filled with fear and anguish, as so many of our brothers and sisters have had to lock themselves away in order to be safe from bombing. We struggle to believe that Jesus is truly risen, that he has truly triumphed over death. Could it be an illusion? A figment of our imagination?”
“No, it is not an illusion! Today, more than ever, we hear echoing the Easter proclamation so dear to the Christian East: ‘Christ is risen! He is truly risen!’”
Evident, puteți traduce. Încercăm și noi, cu scuze anticipate dacă nu suntem sută la sută riguroși:
„Am văzut prea mult sânge, prea multă violență. Inimile noastre, de asemenea, au fost pline de frică și angoasă, deoarece atât de mulți dintre frații și surorile noastre au trebuit să se închidă pentru a fi în siguranță în fața bombardamentelor. Ne este greu să credem că Isus a înviat cu adevărat, că a cucerit cu adevărat moartea. Să fie oare o iluzie? Un rod al imaginației noastre?”
Până aici ați văzut și mai sus. Haideți mai departe, la extraordinara găselniță de răsturnare a acestei incredibile retorici. Mergem mai departe, nu-i așa, că toate miliardele de locuitori ai Planetei care știu să citească ar fi fost obligați, nu-i așa?, să citească musai totul, dar absolut TOTUL:
„Nu, nu este o iluzie! Astăzi, mai mult ca oricând, auzim ecoul proclamării Pascale, atât de dragă Orientului creștin: „Hristos a înviat! Adevărat a Înviat!” (ca și cum doar Orientul creștin s-ar bucura de Înviere, iar Occidentul creștin nu ar avea nicio treabă cu ea).
Mai e ceva de comentat? La primele cuvinte, cele de stupefiantă îndoială (chipurile o îndoială pur retorică sau metaforică) mai nimic.
Poate la ceea ce spune Papa în continuare, cu observația că, la experiența și inteligența sa incomensurabile, aproape unice, ar fi trebuit să știe sau măcar să se aștepte CĂ NU TOATĂ PLANETA VA CITI ”URBI ET ORBI” ÎN ÎNTREGIME, că era inevitabil ca mulți, foarte mulți, să citească doar unele fraze, pe care le puteau avea la dispoziție sau pe care le ”prindeau” din diferite surse, din mii de surse. Era prea greu?
Realitatea este alta: Cam totul în lumea asta se citește fragmentat, adesea scos din context, iar dacă ești ditamai Papa ar cam trebui să știi și să intuiești asta, mai ales că nivelul de instrucție este extrem de eterogen pentru miliardele de locuitori ai Planetei. Și că majoritatea vor citi ce vor apuca, iar dacă îți asumi o funcție pământeană matât de mare, neînchipuit de mare, ar trebui să îți asumi și unele (mici) riscuri, cum ar fi acela de a fi citit și pef ragmente, scoase, vezi Doamne, din context.
Da, sunt scoase din context, fii ai durerii, dar contextul este, din păcate pentru voi – și pentru noi – cam același.
Un context în care cetățeanul argentinian Bergoglio devine PRIMUL ȘI PROBABIL ULTIMUL SUVERAN PONTIF din istorie care își permite să pună la îndoială Învierea, fie și retoric, fie și metaforic, pentru ca apoi să vină cu poanta finală, adică, totuși, ar exista și Învierea asta, într-un final. Cam plicticoasă, totuși, de aproape 2000 de ani!
PPS. Desigur, bombardamentele sunt condamnate de toată lumea, domnule Bergoglio, nimeni nu le dorește și fac mult rău, dar una sunt cumplitele bombardamente și cu totul, dar cu totul altceva este Învierea Domnului Isus, pe care o celebrăm de peste 2000 de ani și care reprezintă fundamentul creștinismului și al tuturor speranțelor Omenirii.
