Binecuvântare sau blestem (Foto)

0
1069

Ce-ar fi dacă ne.am putea întoarce in trecut?

Iată o întrebare extrem de provocatoare pe care mi-am pus-o de foarte multe ori, mărturisesc, mai ales atunci când voiam să schimb câte ceva din prezent. Și așa am ajuns la o altă întrebare: „Dacă aș putea da timpul înapoi, aș mai fi tot omul de astăzi?”

Iar răspunsul, mai mult sau mai puțin surprinzător, a fost NU.

De ce?

Pentru că trecutul nostru, fie el unul fericit sau trist, o binecuvântare sau un blestem, a venit – inevitabil – cu multe semnificații, adesea lăsând adevărate lecții. Ne-a învățat bunăoară că, măcar uneori, trebuie să înțelegem clipa, în loc să ne concentrăm, cu încăpățânare sau disperare, la ceea ce, eventual, ar putea urma.

Ne-a mai învățat că, dacă astăzi este greu, mâine ar putea fi (mult) mai ușor și, de asemenea, că orice secundă din viața noastră este unică. Daca analizam puțin putem înțelege ca TRECUTUL este, de fapt, o cronică a ”istoriei” personale, în el putem vedea cum am evoluat sau, după caz, cum am involuat.

Două greșeli aproape inevitabile, pe care le facem mulți, sunt acelea de a trăi în trecut sau, dimpotrivă, eroarea la fel de gravă de a încerca să uităm trecutul.

Voi scrie acum ceva ce îi va dezamăgi sau deranja pe mulți. E mai mult decât evident că ambele ”soluții” de mai sus sunt greșite.

Daca încerci să trăiești în trecut te poți pierde pe tine însăți (însuți), poți uita sau chiar distruge tot ceea ce trecutul a încercat sa te învețe.

Tot astfel, dacă încerci sa uiți trecutul, să faci abstracție de el, acesta te va urmări permanent, ca o fantomă, sfârșind prin a putea ajunge să te „sufoce”, încercând cu incredibilă insistență sa te facă sa îl înțelegi.

Prin urmare, dacă îmi este permis, un sfat pe care l-aș enunța și care mi-ar fi fost și mie util, ar fi să acceptam trecutul, să învățăm din el, să ni-l asumăm și să îl înțelegem. Astfel, între multe altele, ne ajutam pe noi înșine.

În ceea ce mă privește, TRECUTUL se numără între cele mai bune lecții date de viață. Până la urmă, chiar el m-a ajutat sa devin omul de astăzi.

Un om care e departe de „perfecțiune”, dar ce sa vedeți? Perfecțiunea nu există.

NOTA REDACȚIEI: Georgelia Stoica este vicecampioană a Europei la canotaj (junioare) și multiplă campioană a României, acestea nefiind nici pe departe singurele-i trofee și realizări. În aprilie 2021, în paralel cu marea ei pasiune, canotajul (de înaltă performanță), a debutat în presa tipărită și on-line, ca editorialist, redactor și autor de eseuri, cu materiale de autentică valoare literară, care denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane, materiale din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg. Creațiile Georgeliei Stoica sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dovedind sensibilitate, maturitate, un talent cu totul aparte, precum și – mai ales – căi dintre cele mai elegante, neașteptate și spectaculoase de introspecție a spiritului și a psihicului uman.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here