Am greșit sau nu? (Foto)

0
706

Vrem o lume mai bună în care sa creștem – din toate punctele de vedere – și în care noi înșine să ne construim un viitor, o familie, dar ce facem pentru asta? Sau, altfel formulată întrebarea, facem ceva pentru asta?

Vrem ca oamenii din jurul nostru să o facă pentru noi? Nu ar fi mai firesc să devenim noi înșine mai buni? Să fim niște persoane REALE și ASUMATE, pentru a putea cere și celorlalți asta atunci când e nevoie? Pentru că, nu-i așa? cea mai mare putere o are exemplul…

Iată cum văd lucrurile: trebuie să fim întotdeauna noi înșine, să ne asumam orice gest, sentiment, decizie sau, dacă vreți, orice ”nebunii” de moment, dacă s-ar întâmpla așa ceva, nu să ne ascundem după „perdelele” artificiale și iluzorii ale ipocriziei! Vă spun din proprie experiență că este greu, dacă nu cumva chiar foarte greu, să fii cu adevărat ASUMAT, REAL și RESPONSABIL.

Iar asta pentru că apar – aproape inevitabil – persoane care îți pun piedici, care te judecă pentru propria-ți opinie, care te critică și, eventual, dacă nu reușesc sa te convingă că ”ai greșit” se folosesc de slăbiciunile noastre omenești, pe care, probabil, le avem cu toții și care ne sunt date de Dumnezeu tocmai pentru a nu ne opri niciodată din căutarea propriei desăvârșiri.

Dar de ce să permiți intervenția subiectivă și, cel mai adesea, deloc bine intenționată a acelor persoane? De ce să nu fim noi înșine persoane ASUMATE și REALE, orice ar fi și oricum ar fi? E libertatea interioară și individuală pe care ne-o dă Dumnezeu prin naștere. Sau poate ne e teamă că nu vom fi pe placul celor din jur? Dar Dumnezeu, oare, pentru asta ne-a creat? Să trăim doar pentru a fi, cu orice preț și cu orice sacrificiu, pe placul sutelor și miilor de oameni din jurul nostru? Sau ca să fim noi înșine?

Prea multe întrebări, veți spune. Hai atunci să le oprim aici.

Eu însămi încerc să aflu cum sunt și cine sunt. Nu știu dacă este important. Nu eu sunt importantă, dar gândurile și experiența altuia pot fi întotdeauna cel puțin folositoare propriilor noastre experiențe de viață.

Pentru moment, mă rezum la doar un sfat, dacă mi-este permis, desigur. Un ”simplu” sfat, dar după care eu îmi ghidez pașii: nu încercați cu orice preț și mereu să fiți pe placul celorlalți!

Și am mai remarcat ceva foarte important, nu doar o dată: oricât de bine ai face unele lucruri, tot vor apărea oameni nemulțumiți care să te critice și să te demoralizeze, cu sau fără intenție.

Sfatul meu sincer este sa fim cu toții niște persoane REALE și ASUMATE, pentru o lume mai bună, care începe, de fapt, cu fiecare dintre noi. Sau mai simplu, să ne asumăm tot ceea ce facem.

Niciodată nu vom fi perfecți, niciodată nu vom fi modele ideale pentru nimeni, tot așa cum NIMENI nu poate fi un model ideal pentru noi. Sigur, putem și trebuie să învățăm mai multe sau mai puține, ori foarte multe, de la ANUMITE persoane, în ANUMITE momente. Sunt multe astfel de momente și numeroase persoane care au experiența și pregătirea necesare pentru a ne învăța. Chiar trebuie să se întâmple asta. Dar aplicarea învățămintelor ne aparține doar nouă. Și nici nu putem învăța TOTUL de la ORICINE și în ORICE situație! Sunt momente în viață, DELOC PUȚINE, în care trebuie să ne asumăm pe noi înșine ca oameni, ca ființe sociale și conștiințe individuale. Chiar dacă se întâmplă să greșim. Sau mai ales atunci.

Am greșit sau nu, ne întrebăm adesea.

E viața noastră. E propriul nostru destin. Sunt faptele noastre, cu ”bunele” și cu ”relele” noastre. Asumați-vă asta! Asumați-vă viața și ființa voastră, iar numai atunci, vom deveni ființe reale, când ne asumăm pe noi înșine. Dacă vom aștepta întotdeauna ”verdictele” altora, dacă vom aștepta mereu să-i mulțumim pe ceilalți, nu vom mai trăi propriile noastre vieți, ci pe ale acelor ”ceilalți”.

Nu vom mai fi ființe REALE, vom fi ”alții”. Și nu vrem asta.

NOTA REDACȚIEI: Georgelia Stoica este vicecampioană a Europei la canotaj (junioare) și multiplă campioană a României, acestea nefiind nici pe departe singurele-i trofee și realizări. În aprilie 2021, în paralel cu marea ei pasiune, canotajul (de înaltă performanță), a debutat în presa tipărită și on-line, ca editorialist, redactor și autor de eseuri, cu materiale de autentică valoare literară, care denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane, materiale din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg. Creațiile Georgeliei Stoica sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dovedind sensibilitate, maturitate, un talent cu totul aparte, precum și – mai ales – căi dintre cele mai elegante, neașteptate și spectaculoase de introspecție a spiritului și a psihicului uman.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here