…Nopți pline de gânduri! Ele ar trebui să fie blânde și odihnitoare. Dar există, oare, blândețea nopții?
Fără nici un motiv, uneori, gândurile și sentimentele noastre vin ca o tornadă. De cele mai multe ori le ignorăm și le alungăm, dar în momente de liniște și singurătate toate gândurile dau năvală – din nou – peste noi și pur și simplu ne înghit.
O vorbă veche spune că noaptea este cel mai bun sfetnic. Dar ce faci când noaptea devine cel mai mare coșmar al tău? De multe ori am fugit de noapte, am fugit de momentele de liniște profundă pe care mi le oferea sau ar fi trebuit să ni le ofere noaptea.
Eu am făcut asta din cauza durerii care ieșea la iveală, inevitabil. Noaptea totul e altfel, e mai profund, mai ispititor, mai tulburător și uneori mai greu de suportat, de-a dreptul îngrozitor.
Toate gândurile prind atunci o altă formă, apar nenumărate întrebări fără răspuns, iar lacrimile vărsate sunt de fapt urlete ale sufletului, care se simt ca o lavă ce arde pielea…
Am mai spus-o și o repet: durerea te îneacă atât de mult încât poate ajunge să te sugrume, să îți acapareze toată ființa și trăirea…
Și totuși mergem mai departe.
Și totuși trăim.
