Inevitabil, cred ca toți ne-am pus măcar o data aceasta întrebare, doar aparent simplă. De fapt, e profund tulburătoare: „Ce este viata?”
Paradoxal, dar pentru unii poate fi o chestiune banală, cum scriam mai sus.În realitatet, avem aici o întrebare cu foarte multe răspunsuri posibile. Nu există un singur adevăr.
Ca și altădată, aș vrea să vă împărtășesc răspunsul meu.
Eu cred și simt că VIAȚA este o pânză albă! Pe această pânză, în timp, ți se dau diverse șanse (puteți să le spuneți ”culori”) pe care trebuie sa alegi cum le vei combina: vei folosi cu precădere culori calde, care te fac să zâmbești, să fii optimist și să iubești sau, dimpotrivă, vei apela la culori reci, care – în timp – te fac să simți că nu mai poți duce greul, că îți pierzi lumina de pe chip și că, finalmente, greutățile ajung să te îngenuncheze, așa cum nu ar fi normal, dar se întâmplă foarte des…
Pe lângă acele „culori” ți se mai dau și „pensule”, adică decizii, intuiție, inteligență și raționamente, cu care poți desena sau da ”întregului” un anume contur.
Nu spune nimeni ca viața este sau ar trebui să fie doar fericire și zâmbet. Ea poate deveni uneori atât de crudă, de ciudată și plina de haos! O putem lua uneori chiar ca pe un joc complicat și straniu, care este deopotrivă greu și ușor.
În viață primești ceea ce, în mod firesc, ceri, dar și ceea ce nu ai cerut.
Primești provocări pe care crezi ca nu le poți duce, întâlnești oameni care îți distrug sufletul și apoi vin alții care ți-l ”reconstruiesc”. Vin momente în care nu știi cu ce ai greșit, momente în care crezi că singura soluție este să stai și să înduri. Să suporți.
Iată de ce cred că, în viață, cu cât treci prin mai multe greutăți, cu atât ai șanse să înveți mai mult. Mult mai mult.
VIATA e ca un profesor în timpul testului. Începe prin a-ți transmite tema, subiectul, apoi te lasă singur, să răspunzi, și abia în final îți dă „calificativul”.
Pe mine viața m-a învățat sa fiu puternică, de fiecare dată când eram la pământ ea îmi ‘întindea” o mână pentru a mă putea ridica, iar atunci când lacrimile îmi inundau chipul ea îmi „întindea” un șervețel. Desigur, pentru a șterge acele lacrimi…
Sunt momente în viață în care nu știi ce sa faci, fie să lași deschisă ușa pe care ai venit de pe un drum mai vechi, fie să continui. Ei bine, viața te va ajuta să iei decizia corectă. Viața este fericire, zâmbete, pasiune, iubire, lacrimi, dureri și finaluri.
Un sfat de la mine ar fi sa priviți orice încercare ca un impuls, orice sfârșit ca pe o călătorie spre un nou început, orice dezamăgire ca pe o lecție necesară.
Oare un apus privit ”invers”, din ”spatele său”, nu poate fi un răsărit?
