Deputat PDSR și PSD încă din … 1992 (de 27 de ani!), acum președinte al Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu (63 de ani), unul din cei mai importanți lideri PSD din teritoriu.
La o emisiune în direct a postului Realitatea TV, Dumitru Buzatu s-a lansat într-o serie de acuzații dure la adresa președintelui Klaus Iohannis, care ar fi vinovat de întârzierea bugetului. Puțin mai târziu, liderul PSD a fost întrebat din platou de ce, totuși, PSD nu a prezentat forma finală a bugetului încă din noiembrie, cum prevede legea.
În acel moment a început ceva halucinant. Buzatu a întrebat de 3-4 ori cine i-a pus întrbarea. ca și cum de asta ar fi depins conținutul răspunsului. Când, într-un final, a aflat că e vorba de o reprezentantă a Partidului Mișcarea Populară, nu a găsit altă soluție (în locul răspunsului solicitat) decât aceea de a îl ataca pe … fostul președinte Traian Băsescu.
Dumitru Buzatu a tăcut, s-a oprit, s-a împiedicat în cuvinte: orice, mai puțin răspunsul așteptat. pentru el nu mai conta decât că Băsescu a fost președinte 10 ani și că nu a făcut nimic! Dar răspunsul, răspunsul solicitat, a lipsit cu desăvârșire, s-a făcut efectiv că nu mai aude întrebarea, repetată de mai multe ori din studio. Așadar, eventualul răspuns dat omul care întreabă depinde, în viziunea domnului Buzatu, de apartenența sa (fostă sau actuală) politică, de trecutul său, de rude, unchi, mătuși și, probabil, de înălțimea și greutatea interlocutorului!!!
Dacă domnul Buzatu o fi auzit de Universitatea Oxford (greu de presupus), îi reamintim că acolo s-au emis celebrele reguli al ”Polemicii civilizate” , în care, între altele, se arată limpede că APARTENENȚA POLITICĂ a uneia dintre părți NU ARE NICIO RELEVANȚĂ ÎNTR-O POLEMICĂ!
Dacă nu ați mai citit de mult, la carte, domnule Buzatu! Iată Regulile celei mai prestigioase universități din lume: ( a se vedea paragraful 5):
„În orice polemică ştiinţifică, socială, juridica sau politică,
discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai
la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie
teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt
relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,
temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea
nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe
care le susţine.
Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care
determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se
abate discuţia de la problema în sine.
Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de
gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau PARTIDULUI POLITIC (s.n.) din care acesta face parte constituie o
încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei
de argumente.
Într-o polemică civilizată contează numai argumentele
invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al
unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti
gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă
argumentele tale sunt convingătoare sau nu.„
