Așa cum s-a văzut în materialele mele anterioare, nu scriu foarte des despre sport sau despre mine ca sportiv, dar astăzi aș vrea să împărtășesc o parte din toate sentimentele și emoțiile pe care le-am trăit atunci când am pus medalia de aur la gât și mi-am auzit imnul, tocmai acolo, pe teritoriul Germaniei.
Ca la orice concurs există multe gânduri de tot felul, teamă, stres și adrenalină. În prima cursă am plecat la start cu emoții mari, inevitabile, dar în același timp cu o nerăbdare pe care nu o pot explica. Apoi, după terminarea acesteia pe locul 1, singurul loc care asigura calificarea directă în marea finală, orice urmă de teamă sau nesiguranță a dispărut.
Ca fericit revers, au apărut încrederea și dorința de a face mai mult, mult mai mult în finală. Apoi a venit, ca într-o străfulgerare, ziua cea mare, ziua în care trebuia să arătăm ca toată munca depusă în ultimii ani, muncă grea, intensă, constantă și fără opriri sau ezitări, dar și toate sacrificiile – nu vă imaginați câte sunt -, toate lacrimile, frământările și momentele grele au meritat să fie trăite și nu au venit degeaba. Dimpotrivă.
Cu cât ne apropiam de ora startului emoțiile se amplificau ca o avalanșă, dar odată cu ele încrederea și dorința uriașă de a ridica tricolorul erau, cel puțin în egală măsură, din ce în ce mai mari. Surprinzător, când am ajuns la start împreună cu colega mea Cosmina, după atâtea emoții, așteptări și zbucium, am avut chiar puterea să mai facem glume, am avut puterea să fim relaxate și foarte, foarte încrezătoare.
Am mai concurat în finale (chiar mondiale), am mai cucerit medalii continentale (chiar anul trecut), dar atunci a fost argintul, un argint extrem de important și prețios, însă nu era tot ce puteam face și dărui celor din jur. Și țării, în primul rând, care ne-a trimis acolo.
Ei bine, acum presimțeam ceva. Cu totul altceva. Simțeam că asta era cursa noastră. Simțeam că vom da totul și vom cuceri totul. Era Finala Campionatelor Europene.
Am luat startul și, ca niciodată, chiar după primele lovituri am întors privirea și am văzut că aveam o distanță remarcabilă față de celelalte echipaje, de TOATE celelalte echipaje.
în acel moment mi-am dat seama că aurul este al nostru, că tricolorul va fi sus. Și nu oricum, ci va fi cel mai sus, acolo, la Munchen, un mare oraș european al istoriei și al sportului, orașul în care românii au scris multe pagini de aur în istoria sportului, locul unde legendarul Ivan Patzaichin a devenit campion olimpic la canoe 1000 de metri, concurând cu pagaia ruptă în seriile probei!
… Momentul în care am trecut linia de sosire a fost unul de liniște și bucurie pe care, efectiv, nu mai știam cum să le gestionăm ca exprimare și manifestare. Lacrimile de fericire au început să curgă, iar emoțiile au pus din nou stăpânire pe noi, ca o împlinire imensă, fără egal și fără limită…
Apoi, cel mai frumos dar și „greu” moment a fost acela în care la gât ni se așezaseră medaliile de aur, tricolorul era în mâinile noastre, iar imnul României se auzea pe fundal.
Visez uneori și aș vrea ca toată lumea să simtă ce am simțit eu împreună cu colega mea în acele clipe.
Clipe pe care nu le vom uita toată viața. Nici nu am cum să le uit.
Iar acum, când scriu aceste rânduri, chiar dacă au trecut câteva zile de la acel moment, încă nu îmi găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie totul, de fapt nici nu cred că o s-o pot face vreodată.
Tot acum, după aceste zile, pot doar să îi mulțumesc colegei mele și unor antrenori care ne-au fost alături și ne-au dat curajul de a înainta pe drumul succesului.
PS Aurul există în noi toți, în sufletele noastre. Îl facem, din când în când, să iasă la suprafață, să ni se așeze în mâini, să stea la gâtul nostru și lângă inimă, doar prin lacrimi, efort, sacrificii și chiar durere, multă durere. Dar cât de frumoase sunt toate acestea! Și câtă bucurie aduc… (Georgelia Stoica)
IMPORTANT. NOTA REDACȚIEI: Georgelia Stoica, s-a născut în anul 2003 la Comănești și a făcut școala generală în Dărmănești, județul Bacău. În acest moment Georgelia Stoica este CAMPIOANĂ EUROPEANĂ en-titre la canotaj dublu rame (j), titlu cucerit într-o manieră categorică la Munchen, împreună cu Cosmina Dram, după ce anul trecut a fost vicecampioană continentală într-o altă barcă, la patru rame. Tot în 2021 Georgelia Stoica a fost Finalistă a Campionatului Mondial (j) la aceeași probă de dublu rame, probă unde, tot împreună cu Cosmina Dram, a alcătuit unul din primele cele mai bune 5 echipaje ale Lumii, iar înaintea finalei au REALIZAT AL 3-lea TIMP general (din concurs) AL CAMPIONATULUI MONDIAL 2021! De asemenea, Georgelia Stoica este multiplă campioană și medaliată a României, atât la probele pe apă ale canotajului de înaltă performanță, cât și la ergometru, acestea nefiind nici pe departe singurele ei merite și realizări. În aprilie 2021, în paralel cu viața și munca dedicate din plin canotajului, în condiții foarte exigente de efort și sacrificiu sportiv și personal permanent, Georgelia a debutat în presa tipărită precum și în mediul on-line, ca editorialist, redactor de știri și autor de eseuri, cu materiale de autentică valoare socială, informațională și literară. Toate materialele, eseurile și articoele semnate ”GEORGELIA STOICA” denotă o fină cunoaștere a psihologiei umane. Astfel, articolele care îi poartă semnătura ajung, pe zi ce trece, să fie din ce în ce mai apreciate și mai căutate de publicul larg, în diverse medii de presă tipărită și on-line, redacția Direct 24 fiind doar una dintre cele care se consideră realmente onorate de colaborarea cu Omul de litere și Scriitorul în devenire care este Georgelia Stoica, în acest moment și CAMPIOANĂ EUROPEANĂ la canotaj. Creațiile autoarei sunt aidoma unor picturi fine, cu tușe discrete de acuarelă, dar pline de profunzime și delicatețe. GEORGELIA ne arată cu fiecare zi tot mai multă sensibilitate și maturitate, alături de un talent cu totul aparte, precum și – mai ales – căi dintre cele mai elegante, neașteptate și spectaculoase de introspecție a celor mai importante zone din viața noastră, acelea ale spiritului și psihicului uman.
