Circulă de câteva zile știrea că Daniel Dragomir s-a predat în Italia, la Bari Nu e o știre de trecut cu vederea.
Vom vedea și de ce a făcut-o. Calculul e evident și e chiar posibil să-i meargă, cum le-a mers și altor borfași români, infractori dovediți și condamnați definitiv, care au trecut granița, culmea, cu puține zile înaintea unor condamnări inevitabile.
Dar știe toată lumea cine e, cu adevărat, acest borfaș mărunt, fost ofițer superior – din păcate – al României?
Nu puțini sunt aceia care cred că fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir, ar fi cine știe ce ”creier” sau ”intelectual” al marilor combinații financiare. Nici pe departe.
Un borfaș care a cerut bani
Mai sunt borfași care nu cer mită. Li se oferă și, după vagi ezitări, o primesc. Alții o si cer, o și primesc. Daniel Dragomir e un borfaș ordinar (obișnuit) care a cerut mita, o mită consistentă, profitând de statutul său de ofițer superior într-o instituție extrem de importantă – și a și primit-o.
Dragomir este condamnat în dosarul în care este acuzat că a primit peste 460.000 de euro de la omul de afaceri Rami Ghaziri pentru a-i proteja afacerile. O bagatelă, acolo, de aproape jumătate de milion de euro.
Daniel Dragomir a comis, implicându-și din păcate și familia, cele mai grotești, mai gregare și mai vulgare infracțiuni, ”în frunte” cu această mizerabilă cerere de mită însoțită de traficul de influență aferent și de (pre)luarea mitei.
Totul într-o manieră ilegală, imorală, penibilă, vulgară și cât se poate de cretină, ca să ne fie cu iertare. Infracțiunea e deja dovedită, definitiv și irevocabil, iar infractorul e infractor. Dar el n-a făcut nicio ”combinație”, n-a gândit nimic, nu a calculat niciun fel de ”mare lovitură”. Nu că am fi vrut să o facă, nici vorbă, dar ca să nu se creadă că respectivul e cine știe ce geniu al răului. Nici măcar atât A vrut doar bani, direct și de-a valma.
Interesant e că, după ce a plecat din SRI, ca și soția sa, și după ce a avut primele ”meciuri” cu procurorii și tribunalele, ce credeți că a făcut Dragomir? A avut vreo mustrare de conștiință, a încercat să mai repare ceva, cât de cât, din răul făcut, a căutat să revină – fie și parțial – pe o cale mai corectă și liniștită? Ei bine, nu. Nici vorbă! A făcut exact opusul.
S-a apucat să arunce cu noroi și să înjure cât mai murdar posibil România și absolut tot ce înseamnă ea și instituțiile sale. Un lucru periculos, oricum l-am lua, într-o Europa firesc exigentă. Dar până și aici a dovedit o limitare mentală uriașă, ca să folosim un eufemism, pentru că omul (ajutat de câțiva ”europeni” de ”bine”) a aruncat cu cel mai puturos noroi în numele și renumele țării sale. Atât. Doar asta a știut și a putut. Un borfaș de rând, care e prins și începe să împroaște.
În ignoranța sa fără margini, ca să nu mai vorbim de lipsa de cultură – exact ca în cazul ciracilor săi de la EU Today sau de la Londra, veți vedea despre ce și cine e vorba -, omul nostru a luat de-a valma tot ce înseamnă România anilor 2007 – 2018. El a crezut că astfel lovește ceva sau pe cineva anume.
Efectul – ca după orice prostie – e total invers, pentru că în perioada 2007-2018 România a avut, nici măcar nu bănuiți, 11 prim-miniștri (inclusiv cei interimari) din nu mai puțin de 6 partide. Nici măcar o ”lovitură politică” nu poate fi aici, dar e prea mult pentru rarii neuroni ai preopinentului nostru. Nu dai în nimeni, pur și simplu scuipi pe toată lumea și îți mânjești țara, ca scop suprem, cu cel mai murdar noroi.
Iată-i pe premieri, în ordine:
Călin Popescu Tăriceanu (PNL la momentul respectiv), Emil Boc (PDL), Cătălin Predoiu (PNL), Mihai Răzvan Ungureanu (independent), Victor Ponta (PSD), Gabriel Oprea (UNPR), Sorin Câmpeanu (ALDE), Dacian Cioloș (acum PLUS), Sorin Grindeanu (PSD), Mihai Tudose (PSD) și Viorica Dăncilă (PSD). Adică tot spectrul politic, mai puțin UDMR-ul, care nu avea cum să dea președintele… Limpede, nu-i așa?
2018 și zbaterea mocirloasă din Europa
Dar ce făcea oare, prin 2018 de pildă, numitul Dragomir Daniel?
Cu aproape 3 ani în urmă am descoperit o minusculă publicație comunitară, EU Today, apropo de care – fie și numai din simplă curiozitate gazetărească – am remarcat că, înființată abia prin mai 2014 de un anume Gary Cartwright, ea s-a axat inițial pe articole și analize economice, în special pe relația Uniunea Europeană – Rusia.
La scurt timp și foarte brusc, UE Today a redirecționat întreg registrul către justiție și modul dificil în care funcționează statul de drept în … (ați ghicit) unde altundeva decât România!
Pe domnul Gary Cartwright, la o simplă căutare prin lumea mirifică a Internetului, îl găsim a fi prieten pe Facebook cu ”celebrul” fost ofițer SRI Daniel Dragomir, atât de mediatizat în anii din urmă, dar acum, culmea!, dispărut ”ca prin farmec” din România, cu exact o zi înainte de a primi o pedeapsă de închisoare cu executare! Adică în 2020, în plină pandemie.
Dar să revenim. Nu e nimic rău ca oamenii să fie prieteni pe Facebook. Nu, nici pe departe. Toate bune cu prietenia și colaborarea strânsă între domnii Cartwright și Dragomir. Dar e ceva, totuși, cu anume semnificații, mai ales că înființarea EU Today a venit la relativ scurt timp, așa, ca din întâmplare, după stabilirea la Londra în septembrie 2013 a unui alt personaj extrem de ”reputat” și controversat, Alexander Adamescu.
Venind mai aproape în timp, vom remarca fără dificultate că, în data de 22 ianuarie 2018, același magnific portal de știri EU Today a publicat un amplu ”raport” privind sistemul justiției din, ce să vezi?, o țară de care nu se mai ocupase deloc până atunci, România. Ce coincidență!
”Raportul” analizează motivele pentru care reformele juridice și penale care fuseseră solicitate României înainte de aderarea la UE (ianuarie 2007) nu ar fi fost îndeplinite, vezi Doamne, nici până în 2018! Adicătelea, cu alte cuvinte, România rămăsese, la 11 ani după aderarea la UE, tot un fel de junglă a Europei, populată de triburi care abia coborâseră din copaci. Și care triburi chinuiau și torturau oamenii cinstiți și amărâți precum Daniel Dragomir și alții.
”Raportul” de care aminteam mai sus se intitula, cât de poate de sugestiv: ”Sistemul de justiție din România – corupt, politizat, nereformat”. Păi cum altfel?
Se prezentau acolo studii de caz pentru a ilustra natura profund politizată a sistemului juridic al țărișoarei, concluzionându-se rapid că:
-România nu și-a respectat obligațiile privind reforma în justiție;
-România nu a reușit să demonstreze o separare a puterilor între executiv, agențiile de aplicare a legii și sistemul de justiție;
-România a fost criticată pentru tratamentul suspecților înaintea și în timpul procesului de arest; —- România a făcut obiectul unor hotărâri negative ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), cu privire la condițiile în închisorile sale și tratamentul deținuților săi.
Ei bine, autorul raportului este, cine credeți?, tocmai acel Gary Cartwright, editor al EU Today și bunul prieten al ”îngerașului” Daniel Dragomir, fost șef de sector (sau grupuri de sectoare) în SRI.
Cartwright a fost membru al personalului Parlamentului European în perioada 2004-2014, iar din 2004 până la aderarea României, în ianuarie 2007, a lucrat la Raportul Moscovici, oferind recomandări de vot deputaților din Marea Britanie, în faza comisiilor și în plen.
„Aici suntem. Asta este realitatea românească după 10 ani de conducere a statului paralel: corupție, politizare și lipsa reformei. Aici ne-au adus Coldea SRL, PFA Kovesi și uneltele lor”, conchide sentențios Daniel Dragomir, exact în aceeași perioadă, pe site-ul său România 3.0, habar n-având că în măsura în care îl crede totuși cineva, lovește în toată România, fără deosebire.
Scriam că acel raport a apărut în EU Today pe 22 ianuatie 2018. Era doar ”încălzirea” pentru alte evenimente programate doar două zile mai târziu, pe 24 ianuarie 2018. mai exact, la un an de la moartea în închisoare a lui Dan Adamescu (24 ianuarie 2017), condamnat și încarcerat pentru infracțiuni de drept comun. Un an mai târziu, fiul acestuia, Alexander Adamescu, susține o dezbatere la Frontline Club din Londra, pe tema uriașelor abuzurilor comise de instituțiile statului român împotriva tatălui său.
În aceeași zi, David Clark și Daniel Dragomir organizează și ei o dezbatere profund anti-românească la Bruxelles (foto din dezbatere, cu Dragomir primul din stânga), prin așa-numita ”platformă” a lui Daniel Dragomir, ”România 3.0”. O ”platformă” ce se concentrează pe împroșcarea cu orice mijloace a României și pe tema sistemului judiciar, considerat a fi totalmente corupt , ilegal și barbar. Avem așadar un Raport pregătitor, pe 22 ianuarie, pregătitor pentru două ample dezbateri ”europene”, ambele programate în aceeași zi, 24 ianuarie, una la Londra și alta la Bruxelles, pe aceeași temă ”fierbinte”.
Clark și Dragomir erau prieteni vechi ai tânărului Alexander, prieteni care susțineau asiduu, de mai multă vreme, interesele familiei Adamescu la Londra, la Bruxelles și, mai ales, în România. Desigur, nu o făceau pe ochi frumoși și nici Adamescu nu era un băiat amărât.
Mai departe. Pe site-ul ”Friends of Alexander” publică, între alții, domnii Patrick Basham și Willy Fautre, aflați și ei, cu state vechi, printre prietenii obișnuiți ai aceluiași Daniel Dragomir. Foarte bine, să le trăiască prietenia!
De altfel, în anul 2016, acest Patrick Basham i-a solicitat și i-a luat un interviu fostei șefe a DIICOT, Alina Bica, aflată (cum altfel ?) în anturajul omniprezentului Daniel Dragomir. Totul este public, se găsește în presă. Nu ne referim decât la ceea ce a apărut în presă.
Și ar mai fi multe. Urmăriți-ne.
