NOTA REDACȚIEI. Autoarea acestui articol, Daria Dinulescu, este dublă campioană europeană en-titre la canotaj, cu bărcile României de dublu rame și 8 plus 1 tineret. Vom reveni asupra carierei ei de înaltă performanță, dar acum, la debutul redacțional al Dariei, un lucru este cu totul remarcabil: felul în care ea ne vorbește despre munca, dăruirea și sacrificiul canotorilor români, pentru prestigiul și gloria României, într-un moment în care unele voci atacă într-un mod murdar și nesăbuit realizările cu adevărat excepționale ale acestor tineri și tinere care literalmente își sacrifică, muncind non-stop, copilăria, adolescența, anii studenției și încă mai departe. Iată articolul (în foto Daria Dinulescu):
”Într-adevăr, anul acesta a fost cel mai bun an al meu, dar ceea ce nu s-a văzut este faptul că am participat și la un Campionat Mondial de canotaj în Canada, unde am ocupat locul 5,iar până acolo volumul de muncă a fost unul foarte intens, cu o iarnă făcută pe un simulator în sală și cu un început aproape compromițător în primăvară. Despre Campionatul European de canotaj, pot spune că a fost o experiență diferită pentru mine, deoarece a venit cu provocarea de a concura în două probe. M-am bucurat că am putut să gestionez ambele curse și că totul a avut un final fericit: două medalii de aur. Pentru viitor aștept noi provocări pe care sper să le termin cu un final la fel de fericit. În prezent studiez la Universitatea de Educație Fizică și Sport din Craiova și pentru viitor, cu ajutorul cunoștințelor dobândite în facultate și în sport, îmi doresc să îndrum și să inspir cât mai mulți tineri să își dea o șansă în sportul de performanță. Știm cu toții cât de grele sunt aceste vremuri și că despărțirile dintre părinți și copil sunt foarte dificile; si la mine a fost, pentru că distanța de familie este primul lucru foarte greu pe care îl simți, iar în viața sportivă te lovești de multe greutăți și trebuie să faci sacrificii și să gestionezi fiecare situație pentru a putea merge mai departe. Oamenii trebuie să înțeleagă că sportul înseamnă sănătate chiar dacă nu este în ritm de performanță , iar dacă este făcut cu sufletul, lucrurile nu au cum să fie decât bune. Sau chiar minunate.”
ENGLISH VERSION. This year was indeed my best year, but what was not seen is the fact that I also participated in a World Rowing Championship in Canada, where I took 5th place, and until then the workload was very intense, with a winter made on a simulator in the gym and an almost compromising start in the spring. About the European Championship, I can say that it was a different experience for me, because it came with the challenge of competing in two events. I was glad that I was able to manage both races and that everything had a happy ending. For the future I look forward to new challenges that I hope to finish with an equally happy ending. I am currently studying at the University of Physical Education and Sport in Craiova and maybe in the future with the help of the knowledge acquired in college and in sports I want to guide and inspire as many young people as possible to give themselves a chance in performance sports. We all know how difficult these times are and that parent-child separations are very difficult; and it was with me, because the distance from the family is the first difficulty you feel, and in sports life you encounter many difficulties and you have to make sacrifices and manage every situation to be able to move on. People must understand that sport is health, even if it is not in the rhythm of performance, and if it is done with the soul, things can only be good. Or even wonderful.
