Între cer și Pământ

0
140

Omului i-a fost dăruită cea mai desăvârșită formă – cea a trupului omenesc. Calea
formei omenești este Calea Pământului. Forma plănuită și plăsmuită de Creator a fost, mai
apoi, ”plinită” cu esența duhului sfânt: spiritul. Calea spiritului este Calea Cerului.
Aceasta este, pe scurt, povestea taoistă a Omului, născut din fuziunea perfectă a
Cerului cu Pământul. Ea are implicații practice excepționale, întrucât secretul (întotdeauna
există unul!) succesului, bunăstării și al prosperității, rezidă în respectarea Căii, împletire
subtilă, esoterică, tainică, a Căii Pământului cu Calea Cerului. Acest secret este, astăzi, la
îndemâna oamenilor care doresc o viață frumoasă și în armonie cu legile Universului.
Poporul chinez este pragmatic. Așa a fost dintotdeauna. Mărturie stă astăzi elanul
extraordinar al evoluției lor economice, sociale și, de ce nu, ideologice, pe care o planetă
întreagă îl urmărește oarecum uimită.
Revenind la omul ca individ, taoismul a oferit o pletoră de soluții practice la
dezideratul integrării acestuia în Universul care l-a generat. Într-un singur cuvânt, aceste
soluții se numesc CALEA – TAO. Dar, cum Tao care se poate numi nu este adevăratul Tao,
nu vom stărui în a formula o definiție a CĂII pe înțelesul europenilor, ci, cu speranța că vom
avea spațiul necesar, ne vom strădui în timpul care, poate, ne va fi îngăduit, să configurăm o
sumară prezentare a acestui concept filosofic taoist, în egală măsură unul practic, chiar
pragmatic. Întrucât, așa cum veți vedea, pragmatismul nu s-a născut în SUA, poate doar ca
nume, ci a apărut cu mult timp în urmă în spațiul culturii chinezești, ca fenomen, ca practică
de viață lungă.
Nu îmi propun să vă prezint o teorie filosofică antică și în egală măsură
contemporană. Studiile filosofice au fost pentru mine o cale pe care am pornit cândva în
căutarea unor adevăruri fără de care viața mea părea fără sens, atunci, la șaisprezece ani,
când am decis că adevarata înțepciune revelată în cărțile vechilor filosofi este calea spre o
viață cu adevărat frumoasă. La fel, căutările mele de mai târziu în spațiul tradițiilor ezoterice
orientale – taoiste și buddhiste -, au început cu un scop cât se poate de practic: căutarea
unei stări de sănătate fizică și psihică constantă.
Viața în lumea cizivilizată poate fi, și cel mai adesea chiar este, un loc al periclitării
stării de bine. Stress-ul și noxele, alimentele-experiment oferite de industria alimentară, dar
și de cea care experimentează anumite medicamente de sinteză, pot reprezenta tot atâtea

2

amenințări și pericole pentru sănătatea noastră. în acest context, se face resimțită nevoia
unei alte priviri, o altă perspectivă asupra modului în care ne inserăm viețile în universul
naturii, dar și în cel uman. Pentru că distrugerea naturii exterioare duce în final la distrugerea
naturii interioare, a sufletului.
Născut din Tatăl Cer și Mama Pământ, Omul se hrăneșete în egală măsură din
energiile oferite de acestea. De aceea, este foarte important să privim cu recunoștință spre
Pământ, de la care avem trupul fizic și căruia îi datorăm energiile de vindecare fizică și
morală, dar și spre Cer, care își revarsă constant asupra noastră Spiritul său infinit și
fierbinte, dăruindu-ne înțelepciune. Viața noastră este, până la urmă, efectul acestei împletiri
pline de râvnă dintre cele două tipuri de energii: Yin – feminine și Yang – masculine. Esența
vieții este generată de continua fuziune a acestor energii, care are ca rezultat miracolul Vieții.
Să fii conștient de acest miracol pare să fie suprema înțelepciune. În tradiția taoistă,
aici, pe Pământ, corpul omenesc devine literalmente ”un loc” al miracolului, atunci când ți-ai
însușit ”secretele” alchimiei interne.
Alchimia este un antic precursor al chimiei și al tuturor tehnologiilor care lucrează
asupra materiei. Dacă în Europa și în Orientul apropiat, alchimia s-a dezvoltat în varianta
externă, a laboratoarelor alchimice căutătoare ale ”aurului alchimic” și ”pietrei filosofale”,
alchimia internă taoistă a evoluat pe terenul corpului omenesc, posibil și, așa cum arată
istoria taoismului real și concret alambic producător al ”elixirului nemuririi”. Istoria alchimiei
interne taoiste este lungă și cuprinde povestiri despre evenimente periculoase, uneori, pentru
practicanți. Dar, despre aceste povești adevărate în tradiția alchimiei taoiste, poate, cu o altă
ocazie.
Ambele tradiții alchimice urmăresc același scop: transformarea spirituală a ființei
umane. În procesul fastidios al căutării alchimice, cultivatorul energiei interne și a spiritului,
se transformă, evoluând. El va deveni, treptat, ”altceva” decît un om obișnuit, ceea ce
tradiția taoistă cunoaște sub numele de ”nemuritor”, îmbogățind astfel Universul, sau, cum
afirmă tradiția creștină, astfel transformat, Omul se va întoarce la Tatăl. Meritul este cât se
poate de important, pentru că pregătește Calea întoarcerii, ”pietruind” drumul eternei
reveniri la Sursă.
Lucrurile trebuie să înceapă dintr-un punct, ca în toate întreprinderile omului! Acest
punct al începutului transformării trece, evident, prin moralitate, care este o condiție a
devenirii. Există chiar în Taoism o cale a Iluminării prin respectarea moralei, De. Vedem cu

3

ușurință cât de lipsită de râvnă este lumea omului în acest sens și cât de nevoiași ne aflăm
privind în jur și așteptând mereu o reacție pe măsura investiției noastre morale!
Dar, un prim exercițiu pentru a începe (căci nu pot sfida caracterul practic al acestui
set de credințe și practici concrete!), cred că poate constitui un bun început. Dimineața, la
trezire, repetați în gând următoare propoziție:
”Cerul, Pământul și eu, suntem Unul, ne contopim!”.
Repetați această afimație, încercând să simțiți acest adevăr cu toată ființa și să îl vizualizați
oricând aveți nevoie de ajutor, de susținere fizică, emoțională, morală, spirituală, energetică,
dar și atunci când aveți nevoie de protecție. Veți simți efectele imediat.
Între Cer și Pământ se află locul miracolului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here